31 de ani de la Revoluție. Nostalgicii care îl plâng pe Nicolae Ceaușescu: „Nu se mai naște om ca el. Dacă mai trăia eram ca în America” (EXCLUSIV)

„Se trăia mai bine pe vremea lui Ceauşescu” – o vorbă pe care unii dintre părinții sau bunicii noștri o au pe buze la 31 de ani de la Revoluție. Cu nostalgie, mulți dintre cei care au prins perioada comunistă, deplâng vremurile tinereții, care au culminat cu unul dintre cele mai dure regimuri dictatoriale din Europa. Dacă pentru unii dintre ei moartea lui Ceaușescu a fost o așteptare, alții regretă dispariția dictatorului. Uitând de frigul pe care trebuiau să-l îndure, de alimentele date cu rația, oamenii își amintesc că aveau o locuință și un loc de muncă stabil.

GÂNDUL.RO a vorbit cu trei bătrâni care la 31 de ani la Revoluție trăiesc cu nostalgia vremurilor când erau scoși din fabrici și școli să-l serbeze, în toată țara, pe „cel mai iubit fiu al poporului”.

Gheorghe Roșu (87 de ani) – fost muncitor pe șantier: „Nu se mai naște om ca el”

Gheorghe Roșu este unul dintre acei bătrâni nostalgici care anual merge la mormântul soților Ceaușescu, mai exact pe 25 ianuarie, atunci când era ziua de naștere a fostului dictator. În comunism, a lucrat pe șantier, prin mai toate orașele din țară.

Dacă Ceaușescu mai trăia, eram ca în America. Eu nu am dus lipsă de nimic când trăia el. Aveam locuință oriunde mă duceam pe șantier. Aveam un salariu peste 350 de lei, considerat măricel atunci. Luam carne de la restaurant și o duceam acasă, la copil. Eu m-am descurcat foarte bine, chiar dacă nu mai găseai așa multe ca om. Când a murit el am ieșit repede la pensie, s-a angajat tineretul. Ne-a înlocuit pe noi cei bătrâni. Tot ce avem e datorită lui. Inclusiv stațiunile de la mare, munte. Pe el l-a interesat ca românilor să le fie bine. Sincer să vă spun, nu se mai naște om ca el”, spune bătrânul.

Ion Doru (77 de ani)-fost învățător: „Atunci se făcea adevărat școala”

Ion Doru a fost învățător pe vremea lui Nicolae Ceaușescu și la 31 de ani de la Revoluție deplânge vremurile de atunci. Explicația: „atunci se făcea carte”, spune fostul învățător.

El a militarizat învățământul, așa cum era la chinezi și coreeni. Copiii știau că aparțin unei organizații, nu ca acum. Aveam ”Șoimii Patriei”, ”Pionierii” și ”UTC-iști”. Educația se făcea cu reguli. Ca să treci într-a XI-a susțineai un nou examen: treapta I. Acum toată lumea face facultate și nu o face degeaba. Nu putem trăi într-o țară numai cu doctori și ingineri. El le dădea oamenilor o meserie, o locuință. Copiii purtau uniformă, uniforma îți oferă ordine și disciplină. Elevii mergeau la muncă patriotică și învățau de mici ce înseamnă responsabilitatea și prețul banului”, spune fostul învățător.

„Se plimbau gloanțele prin casă”

Preotul Ion Doru locuiește în blocul Wilson încă din anul 1984, un mobil celebru al Bucureștiului, scenă a mai multor episoade dureroase: Cutremurul din 1977 și Revoluția Română. Pe Ceaușescu și-l amintește ca pe un lider care le-a dat locuințe și nu-l găsește vinovat pentru morții și Răniții Revoluției.

„M-am mutat după cutremurul din 77, atunci s-a rupt o bucată din fațada blocului. Nu știam că voi veni să locuiesc anul viitor aici. Atunci, în 1978 blocul a fost refăcut de sus până jos, când era ministru domnul Noica. A avut și bulină roșie care a dispărut între timp. E printre primele blocuri consolidate în București”, povestește preotul.

În decembrie 1989 preotul  se afla în casă împreună cu familia sa. Auzise de evenimentele de la Timișoara de la televizor.

Se trăgea din toate părțile, inclusiv de pe bulevardul central. Nu puteam nici să vorbim unul cu altul la telefon, trebuia să stăm  culcați pe burtă ca ne auzim. Era pază la fiecare colț de stradă. Când intrai și ieșeai erai întrebat la ce bloc stai, la ce scară. Trebuia să le dai toate datele ca să poți să te întorci în casă. Îmi amintesc și acum ziua când au început să curgă gloanțele. Auzisem că tovarășul Iliescu chema ajutoare de la prietenii lui din URSS ca să ne ajute.Băiatul meu era în camera lui, ascuns sub plapumă, și i-a trecut glonț pe lângă ureche. În momentul în care am văzut că gloanțele pătrundeau prin casă, ne-am aplecat la pământ. Am văzut gloanțele cum se plimbat prin casă, dintr-o parte într-alta”, mai spune preotul.

Ce s-a câștigat după 1989

Oamenii sunt liberi să aibă sentimente și să vadă diferit regimul comunist. Cu toate acestea, nu putem omite faptul că în cei 31 de ani de la Revoluție, România a avut de câștigat pe mai multe planuri.

Membră NATO din 2004, aderând la UE din 2007 și în cărți pentru aderarea la spațiul Schengen, România a avut în 2019 un PIB de aproximativ de 6 ori mai mare decât avea în anul 1989.

Se poate vorbi despre o evoluție mai înceată decât cea potențială, dar dacă facem o comparație între România și țările din regiune, nu sunt diferențe majore nici în ceea ce privește economia, independența justiției sau punctajul din indexul democrației.

Cu o clasă politică mai eficientă, fructificarea relațiilor cu Uniunea Europeană și aliații americani, dar și cu o societate civilă la fel de activă, România poate sări câțiva pași pentru a-și atinge mai repede potențialul.

Sursă foto: Radu Pace – Blocul Wilson de la Intersecția de pe Magheru