Anxietatea, pacostea sărbătorilor, avertizează psihologii. Cum se poate transforma comuniunea de PAȘTI într-un DEZASTRU familial

Depresia este pacostea asociată Crăciunului, anxietatea, Paștelui, sunt de părere psihologii. Ambele sărbători ale creștinătății provoacă, uneori, în aceeași măsură, un disconfort pe măsura emoției spirituale. Sumar, este un cumul de stres și emoție, de bucurie și griji, de reflecție, inventar și introspecție. Reuniunea familiei extinse, uneori împrăștiată în patru zări, de multe ori formală, poate resuscita emoții pe care le credeai reprimate, pe care sperai că ai pus deja capacul. 

Febra cumpărăturilor, a pregătirilor, de la toalete la meniu, primenirea casei și nu numai pun gaz pe foc. Dacă există și probleme financiare, fitilul este deja aprins.

Anxietatea asociată Paștelui poate transforma o reuniune intimă într-un scandal de proporții. Dacă Sărbătoarea Crăciunului trezește gânduri suicidale, Paștele incită la revanșă, pe scurt. Familia este prima victimă, spune Alexandra Cazacu, psiholog clinician și psihoterapeut integrativ.

Sărbătorile Pascale au o semnificație profund spirituală pentru întreaga comunitate creștină, inclusiv poporul român. Fie că suntem creștini ortodocși practicanți sau nu, adică fie că mergem regulat la biserică și respectăm cutumele Bisericii Ortodoxe Române sau că păstrăm apartenența la religia ortodoxă ca o chestiune personală, noi toți ne pregătim și sărbătorim Paștele, Învierea Domnului”, spune psihologul.

Febra sărbătorilor ne scoate din rutina călduță

Nu este vorba de o singură zi de sărbătoare formală, ci de săptămâni de griji și preocupări anterioare, susțin psihologii.

Un eveniment de o anvergură covârșitoare aduce în viața noastră modificări consistente în rutina zilnică. Cumva, fiecare sărbătoare mare creștină sau aniversară, fie Crăciun, An Nou sau Paști, ne aduce prilejul de a fi împreună cu părinții, frații, rudele, apropiații noștri și nu întotdeauna această apropiere reprezintă confort emoțional pentru mulți dintre noi.

Adică, toate conflictele nerezolvate au ocazia de a apărea din nou, stimulate fiind de interacțiunile protagoniștilor.

Mama va aminti din nou de neascultarea fiului cu privire la alegerea profesiei, sora va reproșa iar tratamentul inegal al părinților, cumnata își va lăuda excesiv copilul pentru a accentua defectele nepoților și așa mai departe.

Acestea sunt doar câteva scenarii cu care noi suntem obișnuiți în spațiul mioritic. În funcție de mecanismele de adaptare pe care noi le-am dezvoltat în procesul nostru de creștere și maturizare, ne vom descurca mai ușor sau ne va fi mai greu să gestionăm aceste reuniuni cu familia”, explică Alexandra Cazacu.

Depresia și patimile sfârșitului de an

Psihologii susțin că Anul Nou impune inevitabil un bilanț, care, uneori, poate fi de la dezastruos în sus, material, profesional, emoțional, pe care nu îl putem nici controla, nici reprima.

Dacă de Crăciun și de Anul Nou, unul dintre cele mai frecvente dezechilibre este manifestat prin depresie, fiindcă ne apasă trecerea unui an poate mai dificil, cu greutăți, avem lipsuri financiare sau neîmpliniri, ne lipsesc cei dragi sau suferim din pricina singurătății, de Paști, dezechilibrele psihice se produc pe fondul anxietății, a neliniștii pe care o resimțim în interiorul nostrut, completează Alexandra Cazacu.

Anxietatea de Paști și drobul de sare

Anxietatea pornește de la stări de ușoară nervozitate, neliniște anticipativă legată de probabilitate producerii unui eveniment neprevăzut, mergând până la stări de o copleșitoare frică sau chiar atac de panică.

Stimulii anxiogeni din această perioadă sunt: informații legate de scumpiri ale produselor, de posibile îmbolnăviri, de lipsa timpului necesar pentru pregătiri, posibile impedimente sau întârzieri legate de călătoriile planificate cu această ocazie, prezența unor persoane cu care există conflicte nerezolvate.

Nu simțim întotdeauna anxietatea ca pe un disconfort major, fiindcă majoritatea prezentăm caracteristici (trăsături) anxioase, așa cum sunt cei ambițioși, ultraperformanți. Dacă am reușit să ne transformăm anxietatea în „combustibil” pentru progresul nostru, este foarte posibil să nu observăm că suferim totuși de anxietate, decât foarte târziu, când ea începe să ne încurce foarte tare funcționalitatea”, explică psihologul.

Cei mai mulți dintre cei ce vin în terapie și descoperă că suferă de tulburări legate de anxietate acuză simptomatologie anxioasă cu mult înainte de prima vizită la medic sau la psiholog. Printre cele mai întâlnite simptome prezente în anxietate se numără:

• irascibilitatea;
• insomnia;
• perturbări ale comportamentului alimentar;
• perturbări ale vieții sexuale;
• somatizările (dureri în corp, care se dovedesc fără semnificație clinică);
• frica excesivă de îmbolnăvire/ipohondria;
• gânduri frecvente legate de posibile evenimente nefericite;
• izolarea socială;
• probleme de concentrare sau de atenție.

Postul care ne separă în mai virtuoși și un pic mai păcătoși

Postul poate aduce și ponoase, pentru că perturbă rutina alimentară, uneori bezmetică, avertizează Alexandra Cazacu.

Aș vrea să precizez că perioada de dinainte de Sărbătorile Pascale, care este cunoscută ca o perioadă de post, aduce în viața noastră perturbări, modificări ale rutinei zilnice, care generează emoții și gânduri pe care le gestionăm mai ușor sau mai dificil, în funcție de propriile mecanisme interioare.

Vă este cunoscută deja discuția legată de presiunea de a ține post, fiindcă cei care țin post sunt prezentați ca fiind virtuoși. Comparația cu cei ce nu postesc îi aduce pe aceștia din urmă într-o poziție de inferioritate spirituală, generând, în unii dintre ei, sentimente de rușine, vinovăție, revoltă, opoziționism. Semnificația pe care fiecare o atribuie acestui comportament (asceza alimentară), ajută la acceptarea deciziei personale, care ne plasează în una din cele două categorii: cei ce postesc sau cei ce nu țin post”, explică psihologul.

Asceza, o virtute în vitrină

Dacă postul este privit ca o cură de dezintoxicare, în sens spiritual, adică o perioadă în care consumăm alimente ce nu au origine animală, pentru a ne antrena voința, pentru a activa mecanisme de îmblânzire a poftelor sau pentru a curăța organismul de reziduuri toxice, urmând a accesa noi înțelesuri și sensuri ale învățăturilor creștine spre înălțarea spiritului, atunci el va genera anxietate, în sensul obținerii acestor performanțe.

Gradul de tulburare resimțit în această situație poate varia de disconfort psihic ușor până la simptome mai severe, în funcție de resursele interioare ale fiecărui individ.

Însă, atunci când postul este privit ca o pedeapsă ispășită pentru păcate anterioare sau originare, reale sau imaginate, va trezi în persoana care postește sentimente de vinovăție, rușine și va stimula nevoia de autoflagelare.

Este de prisos să vă spun că oamenii sunt conduși în viață de instincte foarte puternice, cum este cel de supraviețuire, autoapărare sau autoconservare, care se activează atunci când ne aflăm în pericol, când suntem amenințați sau când ni se poate întâmpla ceva neplăcut”, a mai spus psihologul.

Excesul de după post

Ce am dat pe pere, recuperăm pe mere, sugerează Alexandra Cazacu. Adică, toată dezintoxicarea autoimpusă, prin asceză alimentară și penitență, uneori închipuită, se ruinează la câteva ore după Înviere. Venim de la Slujbă cu Lumină și ne îmbuibăm încă din lift.

Ai fost în prima zi la supermarket, în prima zi deschisă, după Paști sau Crăciun? Ce cumpără oamenii? Mâncare! Autosacrificiul, fie el cât de admirat din perspectivă spirituală, este de fapt o atitudine contrară naturii umane.

Ne putem imagina ușor ce conflict puternic se produce în interiorul nostru când încercăm să ne privăm de lucrurile care ne fac să ne simțim bine, să fim în confort. Atunci când vom reprima aceste instincte cu tărie, ele vor produce refulare, manifestată de cele mai multe ori prin comportamente excesive.

Se ajunge ușor, în multe cazuri, la hiperfagie (mâncat excesiv) în perioada Paștelui, fiindcă mecanismul compensator al deprivării din post este de satisfacere excesivă a nevoii reprimate.

Acest fapt este de fapt o reeditare a mecanismului faptă rea urmată de pedeapsă, fiindcă de cele mai multe ori este urmată de vinovăție și probleme medicale (tulburări ale digestiei). Cumva, ne pedepsim când ținem post, pentru a ușura sufletul (a ne răscumpăra păcatele), dar în proces ne reprimăm dorințele, plăcerile și pentru asta, după eliberarea din constrângerile postului, exagerăm, mergând la împlinirea excesivă a poftelor până la autoflagelare inconștientă (pedepsirea propriului corp)”, devoalează psihologul.

Moderația cea de toate zilele

Asceza și îmbuibarea sunt excese la fel de nesănătoase, consideră inclusiv nutriționiștii apelați de Gândul. Psihologii nu îi contrazic.

Nu există repere psihologice clare pentru a indica dacă trebuie să ținem post sau nu, dacă trebuie să practicăm credința, religia căreia îi aparținem respectând întocmai toate cutumele ei, însă există un punct comun asupra căruia atât religia, cât și psihologia au căzut de acord: calea cea mai bună în viață este cea a moderației, a echilibrului. Să facem lucrurile cu bună măsură, să nu exagerăm și să nu rănim în trecerea noastră prin această viață.

”Să ținem post sau să nu ținem post, nu cred că este cea mai dificilă întrebare. Poate că mai greu ne este să ne întrebăm de ce vrem sau nu vrem să ținem post, ce însemnă postul pentru noi, ce însemnă credința pentru fiecare dintre noi, cât de toleranți putem fi în legătură cu noi și cu ceilalți”, este de părere Alexandra Cazacu.

Gestionați emoțiile

Psihologul îi îndeamnă, și pe cei care au ținut post, și pe cei care nu au ținut post, să consume cu moderație alimentele tradiționale aflate pe masa de Paști și să gestioneze înțelept emoțiile care îi vor cuprinde în aceste zile.

”Pentru mine Învierea Domnului a fost mereu prilej de reînnoire a credinței mele, o activare miraculoasă bucuriei de a trăi mai bine și mai frumos, cu grijă pentru cei din jur, dar și blândețe și înțelegere față de propriile mele limitări. Să ne iertăm pe noi, înainte de a-i ierta pe cei ce ne-au greșit, să ne apreciem strădaniile și să ne sărbătorim reușitele, fiindcă așa vom învăța să-i înțelegem pe ceilalți și să-i iubim”, încheie Alexandra Cazacu, cu propriile convingeri intime, fără legătură cu profesia.

CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV VIDEO | Cum și cât mâncăm la masa de Paște ca să nu ne facă rău. Medic nutriționist: „Să nu ajungem la senzația de ghiftuit, de prea mult”

EXCLUSIV | Ce nu trebuie să lipsească de pe masa de Paște. Etnolog: ”Oul se ciocnește numai la vârf, pentru că întruchipează mormântul lui Iisus”

EXCLUSIV | Cum petreceau Paștele Nicolae și Elena Ceaușescu și ce bucate puneau pe masă. „Ca gurmand, nu ți-ai dori regimul lor”

Nutriționistul Mihaela Bilic spune adevărul despre MICII din comerț. Câți mititei ar trebui să mâncăm, de fapt? „Să încingem grătarele!”