Primul decret-lege emis după căderea regimului comunist, după fuga și împușcarea dictatorilor Nicolae și Elena Ceaușescu este datat acum 35 de ani, pe 26 decembrie 1989, a fost semnat de Ion Iliescu, în calitate de președinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, și a fost publicat a doua zi în Monitorul Oficial și în ziarele epocii.
Prima lege din România devenită democratică elimina „acte normative cu un profund caracter nedrept şi contrare intereselor poporului român”. Este vorba despre Decretul-Lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 privind abrogarea unor legi, decrete şi alte acte normative, emis de Consiliul Frontului Salvării Naţionale și publicat în Monitorul Oficial nr. 4 din 27 decembrie 1989.
În zilele intense ale Revoluției române, între 22 și 31 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a emis zece decrete-lege, 40 de decrete, iar Guvernul a adoptat o hotărâre, pe 31 decembrie, semnată de proaspăt numitul premier Petre Roman, conform repertoriului legislativ al Camerei Deputaților.
Cu prima lege a României postcomuniste s-au abrogat 13 legi și prevederi legislative care erau considerate nedrepte și împotriva intereselor românilor.
Pe lângă retragerea tuturor titlurilor și ordinelor acordate fostului cuplu prezidențial, de impact în societatea românească revoluționară a fost renunțarea la obligația de adresare „tovarăș”, „tovarășă”, dar și dezincriminarea avortului.
Preambulul Legii nr. 29/1977 privind normele de adresare în relațiile dintre cetățenii Republicii Socialiste România, datată în 28 octombrie 1977, emisă de președintele Republicii Socialiste România, argumenta de ce românii nu mai aveau voie să se adresele unii altora cu „domn” sau „doamnă” și de ce nu mai erau „angajați” și „salariați”.
”În temeiul articolului 57 din Constituția Republicii Socialiste România, semnăm și dispunem să fie publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România Legea nr. 29 din 28 octombrie 1977 privind normele de adresare în relațiile dintre cetățenii Republicii Socialiste România.
Ținînd seama de profundele transformări social-economice care au avut loc în țară noastră în procesul edificării socialismului, de faptul că oamenii muncii sînt deopotrivă proprietari ai mijloacelor de producție, producători și beneficiari a tot ceea ce se produce în societatea noastră, că între toți cetățenii patriei s-au statornicit relații de tip nou, bazate pe egalitate, colaborare și stimă reciprocă, fiind lichidată pentru totdeauna asuprirea și exploatarea omului de către om,
Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezența lege.
Art. 1. Cetățenii Republicii Socialiste România vor folosi în relațiile de muncă și de serviciu, în raporturile cu unitățile economice, social-culturale, cu organele administrației și celelalte organe de stat, cu organizațiile de masă și obștești, forma de adresare „tovarăș” sau „tovarășa”:
De asemenea, se poate folosi și formă de adresare „cetățean” sau „cetățeană”.
Art. 2. Pentru exprimarea raporturilor dintre unitatea socialistă și membrii colectivului de muncă din acea unitate sau pentru a desemna colectivul de muncă dintr-o unitate se vor folosi, indiferent de domeniul, natura activității ori de serviciul sau funcția îndeplinită, noțiunile de „oameni ai muncii” sau „personal muncitor” în locul noțiunilor de „angajați” sau „salariați”.
Art. 3. Sindicatele, organizațiile de tineret și de femei, precum și celelalte organizații de masă și obștești, sînt chemate să desfășoare, în vederea asigurării respectării dispozițiilor legii, o largă activitate politico-educativă în rîndul tuturor cetățenilor țării.
Organele de stat, instituțiile de învățămînt și social-culturale, toate unitățile socialiste sînt obligate să ia măsuri pentru aplicarea întocmai a prevederilor prezenței legi.
Această lege a fost adoptată de Marea Adunare Națională în ședința din 28 octombrie 1977.
Președintele Marii Adunări Naționale, NICOLAE GIOSAN”.
Tot în primul decret-lege de după 22 decembrie s-a eliminat din Codul penal articolul 185-188 privind avortul și s-a abrogat Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966 pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii.
Avînd în vedere că întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu grave consecinţe asupra sănătăţii femeii şi aduce mari prejudicii natalitatii şi sporului natural al populaţiei, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:
Articolul 1. Întreruperea cursului sarcinii este interzisă”, arăta actul normativ abrograt.
Existau câteva excepții, dar, în rest, era clar prevăzut că: „Efectuarea întreruperii cursului sarcinii în alte condiţii decît cele prevăzute în acest decret constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului penal.”
Articolul 185 din Codul penal viza „provocarea ilegală a avortului”:
„Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvârșită în vreuna dintre următoarele împrejurări:
- a) în afara instițutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
- b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate;
- c) dacă vârsta sarcinii a depășit patrusprezece săptămâni,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Întreruperea cursului sarcinii, săvârșită în orice condiții, fără consimțământul femeii însărcinate, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Dacă prin faptele prevăzute în alin. 1 și 2 s-a cauzat femeii însărcinate vreo vătămare corporală gravă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
În cazul când fapta prevăzută în alin. 2 și 3 a fost săvârșită de medic, pe lângă pedeapsa închisorii, se va aplica și interdicția exercitării profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c).
Tentativa se pedepsește.”
Textul integral al Decretului-Lege nr. 1 din 26 decembrie 1989:
”În scopul eliminării imediate din legislaţia României a unora dintre legile şi decretele emise de fostul regim dictatorial, acte normative cu un profund caracter nedrept şi contrare intereselor poporului român,
Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:
Sînt şi rămîn abrogate următoarele legi, decrete şi alte acte normative:
Preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu”.
CITEȘTE ȘI:
Cătălin Ranco Pițu: „Ordinul lui Ceaușescu era să nu intre nimeni în Piața Palatului”