Ce crede ÎPS Teodosie despre canonizarea lui Arsenie Boca? „Eu am rămas cu o rană că m-am dus să-l cunosc şi nu m-a primit”

Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, susține că nu are nimic împotriva canonizării părintelui Arsenie Boca, mărturisind că a mers să îl cunoască, dar duhovnicul nu l-a primit, ceea ce e „o rană” pentru el.

ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a fost întrebat de un credincios, la o emisiune de la Radio Dobrogea, „Dialog duhovnicesc, dacă are ceva împotriva canonizării lui Boca, moment în care ÎPS Teodosie s-a arătat surprins de întrebare şi a răspuns că nu se opune și că nu a reușit, deși a vrut, să se întâlnească cu marele duhovnic.

„Nu am nimic (cu Arsenie Boca – n.r.). Eu nu l-am cunoscut. Eu am vrut să îl cunosc şi el nu m-a primit. Atât. Eu am rămas cu o rană că m-am dus să-l cunosc şi nu m-a primit. Doar atât pot să spun”, a recunoscut ierarhul.

Stadiul demersurilor pentru canonizare

Episcopia Devei şi Hunedoarei a anunţat, în septembrie 2019, aprobarea documentaţiei necesare pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca întocmite de Comisia specială teologică a Mitropoliei Ardealului, după ce prima ședință de lucru a comisiei teologice mitropolitane speciale care cercetează viața și activitatea Părintelui Arsenie Boca avusese loc în aprilie 2016, potrivit articolelor publicate de agenția Patriarhiei Române, Basilica.ro.

Dosarul complet și studiul document asupra sfințeniei vieții Cuviosului Părinte Arsenie au fost înaintate spre examinare și decizie Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

La ședința din toamna anului 2019, în cadrul Sinodului, s-a luat act de acest demers și a „fost aprobată transmiterea acestei propuneri Subcomisiei sinodale pentru canonizarea sfinților români”.

Potrivit comunicatului de la acea dată, comisia urma să invite specialiști din diferite domenii de competență să redacteze referate privind canonizarea părintelui Arsenie Boca din perspectiva expertizei lor teologice, de pictură bisericească și de disciplină monahală. „De asemenea, vor fi evaluate și referate ale cercetătorilor istorici permanenți desemnați de mitropolii să cerceteze documentele CNSAS pentru a prezenta activitatea părintelui Arsenie Boca în perioada 1945-1989. Până la luarea unei decizii finale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe recomandă clericilor și credincioșilor – indiferent dacă susțin canonizarea sau se opun acesteia – să aștepte cu rugăciune și răbdare rezultatul final al subcomisiei sinodale, evitând atât idealizarea excesivă a persoanei părintelui Arsenie Boca, cât și denigrarea lui”, potrivit Basilica.ro.

În ședința de lucru din februarie 2021, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis începerea demersurilor de canonizare a unor mărturisitori şi mari duhovnici misionari români din timpul comunismului, în anul 2025, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române (1885) şi a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române (1925), conform unui comunicat de la acel moment al Patriarhiei Române. Nu a fost însă menționat numele părintelui Arsenie Boca.

Au trecut 111 ani de la nașterea lui Arsenie Boca

Teolog, pictor și duhovnic, Părintele Arsenie s-a născut în data de 29 septembrie 1910. A studiat la Gimnaziul ortodox „Avram lancu” din Brad (1922-1929), la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (1929-1933), la Academia de „Belle Arte” din București și a urmat un stagiu de documentare la Muntele Athos, scrie Basilica.ro.

A fost hirotonit diacon celib în 1936 și preot în data de 10 aprilie 1942.În data de 3 mai 1940 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, sub numele de Arsenie, a cărei obște a îndrumat-o până în toamna anului 1948, când a fost transferat de mitropolitul Nicolae Bălan la Mănăstirea Prislop, din județul Hunedoara.

Părintele Arsenie Boca a fost arestat de autoritățile comuniste în noaptea de 15/16 ianuarie 1951 și închis la: Aiud, Baia Sprie, Ocnele Mari, nouă luni la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Eliberat la 17 martie 1952, s-a întors la Mănăstirea Prislop. În anul 1955 a fost anchetat la Timișoara, suferind alte șase luni de detenție.

În anul 1969 Mănăstirea Prislop a fost închisă, iar părintele Arsenie exclus din monahism, începând perioada de pribegie prin București și alte localități.

În 1961 a fost angajat la Atelierele Patriarhiei, iar în 1968 a fost pensionat. Apoi s-a retras la parohia Drăgănescu, lângă București, unde a început pictarea lăcaşului de cult. Spre sfârșitul vieții i s-a permis să se reîntoarcă la Prislop.

A trecut la cele veșnice în data de 28 noiembrie 1989 și a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, mormântul părintelui devenind un adevărat loc de pelerinaj pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au iubit, potrivit sursei citate.