Copiii cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate se află într-o stare suplimentară de vulnerabilitate, în sistemul de protecție specială

Dintr-un total de 86.263 de copii care au unul sau ambii părinți plecați peste hotare să muncească, nu mai puțin de 3.500 se află într-o situație suplimentară de vulnerabilitate, în sistemul de protecție specială.

În vederea preîntâmpinării separării copiilor de familii, Organizația „Salvați Copiii” deschide două noi programe locale în județele Argeş şi Dâmboviţa. Acestea sunt parte din proiectul „Servicii integrate pentru copii în risc”, al cărui scop este reducerea numărului de copii care intră în instituții de tip rezidențial.

Datele oficiale procesate la finalul anului 2019 arată că 15.858 de copii din România au ambii părinți plecați în străinătate. Dintre aceștia, 14.786 au rămas în îngrijirea rudelor până la gradul IV, iar 952 se se află în sistemul de protecţie specială, fie la asistent maternal, în centre de plasament sau în grija altor persoane.

CONTROVERSĂ Cronologia celei mai controversate zile de Crăciun din istoria României. Filmul execuției soților Ceaușescu pe 25 decembrie 1989, pas cu pas

05:00

SOCIAL Singurele alimente pe care Elena și Nicolae Ceaușescu le consumau de Crăciun. Meniu de colecție pentru ziua festivă

05:00

Lor li se adaugă alți 11.143 de copii proveniți din familii monoparentale și unde părintele unic lucrează peste graniță. Dintre aceștia, 1.239 de copii se află în sistemul de protecție socială.

Dintre cei 59.262 de copii care au un singur părinte plecat, 1.309 se află în sistemul de protecție specială, fiind expuși unor riscuri suplimentare de vulnerabilitate, atât socială, cât și educațională și psihologică.

„Copiii deja percep ca abandon plecarea părinților, chiar dacă la nivel rațional li se explică motivele pentru care aceștia muncesc în alte țări. De aceea este crucială menținerea relației cu părinții, precum și integrarea psiho-educațională.

În plus, contextul cauzat de pandemie aduce traume suplimentare și nevoia de protecție”, a explicat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv „Salvați Copiii” România.

Rețele interinstituționale locale pentru copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate

În vederea identificării și monitorizării copiilor expuși riscului de separare de familie, cu accent pe copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, „Salvați Copiii” va constitui două rețele interinstituționale locale.

În plus, organizația va derula întâlniri tehnice de lucru pentru îmbunătățirea procesului de identificare și monitorizare, scopul fiind diminuarea riscului de separare de familie. Noile programe se vor derula în perioada 3 iunie 2020 – 2 iunie 2023.

Valoarea totală a proiectului „Servicii integrate pentru copii în risc”, cod SMIS 130459, este de 4.520.437,51 lei, din care valoare cofinanțare UE: 3.842.371,92 lei și valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul național: 678.065, 59 lei.

Intervenţiile urmăresc reducerea numărului de copii care intră în instituții de tip rezidențial, prin dezvoltarea de servicii comunitare destinate prevenirii separării copilului de părinți în județele Argeş şi Dâmboviţa (două centre de zi în localităţile Piteşti şi Târgovişte şi două programe de intervenţie în comunitate).

De asemenea, se urmărește îmbunătățirea procesului de identificare și monitorizare a copiilor expuși riscului de separare de familie în judeţele Argeş şi Dâmboviţa şi la nivel naţional, respectiv oferirea de servicii sociale complexe pentru 230 de copii expuși riscului de separare în cele două judeţe.

Consecințele instituționalizării

Conform informării remise de cei de la organizația citată, rezultatele unui studiu desfășurat de Charles Nelson, Nathan A. Fox, Charles H. Zeanah cu copiii din Centrele de plasament din România, în cadrul Proiectului de Intervenție Timpurie „București” (PITB), scot la iveală consecințe adânci și pe termen lung ale instituționalizării.

Cercetarea a pus în evidență efectele instituționalizării copiilor (grupul I) asupra dezvoltării lor până la vârsta de opt ani, comparativ cu copiii care, deși abandonați, au beneficiat de măsura îngrijirii în sistem familial (grupul II), pe de o parte, și cu copiii crescuți în familiile de origine (grupul III), pe de altă parte.