Cum a crescut turismul pe litoralul românesc. Presa interbelică: „În niciun an n’a fost atâta lume pe plaja Mării noastre”
Litoralul românesc începea să se dezvolte și să atragă „lume cosmopolită” în urmă cu 85 de ani, așa cum scria presa vremii, cu imagini de sezon de la malul Mării Negre.
Turismul era pe val în anii interbelici.
„În niciun an n’a fost atâta lume pe plaja Mării noastre. Afluența e datorită aspectului tot mai european pe care-l are țărmul dobrogean al Mării Negre. În puține țări, marea are maluri mai potrivite pentru băi de nisip ca la noi. De la Constanța până la Mangalia se vor dezvolta – cu siguranță – tot mai înfloritoare stațiuni balneare”, scriau jurnaliștii publicației ”Realitatea ilustrată” (sau ”Lucrurile aşa cum le vedem cu ochii”), în numărul 605 din 24 august 1938.
Revista de informații şi cultură generală, publicată pe platforma Biblioteca Digitală a Bucureștiului, cuprinde imagini generoase de la malul mării, cu turiști și infrastructura din industria ospitalității care începea să se dezvolte în perioada interbelică.
Realitatea ilustrata 24 august 1938
Pe litoral într-o oră: ”Marea Neagră devine ștrandul bucureștenilor”
Pe lângă mașini și trenuri, existau deja de câțiva ani curse regulate aeriene din Capitală spre litoral. Într-o reclamă publicată în „Adevărul”, nr. 16428 din 20 august 1937, bucureștenii erau invitați să-și petreacă weekendul pe malul Mării Negre.
„Marea Neagră devine ștrandul bucureștenilor grație avioanelor LARES:. Plecați dimineața la 7 45. Sosiți la Constanța la 8.45. Puteți fi în costum de baie la ora 9. După o zi pe plaja minunată a mării, plecați din Constanța la 17.45 și sunteți la București la 18:45. Profitați de tehnica modernă pentru sănătatea și odihna dv. Duminicile curse suplimentare”, arăta reclama companiei aviatice, strămoașa TAROM.
LARES este un acronim pentru Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat, numele sub care compania națională de transport aerian a României a funcționat între 1930 și 1937. Prin reorganizare, între 1937 și 1946 fost denumită Liniile Aeriene Române Exploatate cu Statul.
Spre finalul anilor ’30, numărul hotelurilor din România și cel al lucrătorilor din HoReCa erau semnificative, așa cum se poate vedea în „Anuarul statistic al României din 1939 şi 1940”, publicat pe aceeași platformă.
În toată țara, numărul întreprinderilor industriale și comerciale era de 273.227, iar acestea aveau aproape un milion de angajați (947.739).
România avea la acea dată 28.731 de hoteluri, restaurante, cârciumi și cafenele, cu 28.731 de lucrători. În Dobrogea funcționau aproape 10% dintre acestea, respectiv 2.342 de hoteluri, restaurante, cârciumi și cafenele, cu 4.507 angajați.
Ca unități de cazare, erau în toată țara 668 de hoteluri, hanuri, pensiuni, unde lucrau 3.755 de persoane.
Bucureștiul avea 74 de hoteluri, hanuri și pensiuni, cu 1.024 de angajați, conform sursei citate.
Excedent al turiștilor străini
În anul 1936, au intrat în România 104.427 de călători străini, faţă de 54.738 de români plecați în străinătate, după cum arată cartea de specialitate „Istoria comerțului şi turismului”, de Filip Pațac.
Statisticile vremii includ și cetățenia turiștilor care veneau în România: polonezi – 29.462, unguri – 15.665, cehoslovaci – 11.811, iugoslavi – 9.244, germani – 6.832, bulgari – 5.479, austrieci – 4.672, palestinieni – 4.480, turci – 3.019, alte naționalități – 13.763 (statistica Oficiului Național de Turism).
Rezulta un excedent de 49.689 de persoane. 55% din numărul călătorilor străini erau vizitatorii Capitalei şi ai stațiunilor balneoclimaterice şi numai 45% vizitatori pentru restul ţării. Situația era departe de a fi satisfăcătoare. Nici vizitatorii români nu frecventau în număr mare aceste stațiuni.
Conform sursei citate, din cele 208 stațiuni balneoclimaterice şi turistice trecute în statistică, abia în 28, numărul vizitatorilor români şi străini a trecut de 1.000 în anul 1936.
În mod evident, veniturile din valorificarea patrimoniului turistic erau mici, în comparație cu alte state europene: în bugetul Elveției, erau pe primul loc, iar în Franța, era una din principalele resurse.
Exista la acea vreme Oficiul Național de Turism (ONT), care avea sarcina de a moderniza și dezvolta stațiunile, pe lângă demersurile statului pentru creșterea rețelei de transport rutier, feroviar, navigabil, aerian, dar nu numai.
În 1937, numărul oficial al vizitatorilor din Mangalia era de 4.000.
Ulterior, după 1949, trecerea la economia planificată a cuprins şi turismul. În anul 1948, a luat ființă Oficiul Național de Turism (ONT) „Carpați”, ca întreprindere de stat, subordonată Ministerului Comerțului Exterior, având ca sarcină organizarea şi îndrumarea circulației turistice interne şi mai ales internaționale, cu intenția vădită de afirmare a vocației turistice a României pe plan internaţional.
Capacitatea de cazare turistică ajunsese, în toată țara, în 1970, la 248.434 de locuri, dintre care 85.511 în hoteluri, iar în 1989, la 418.944 de locuri, dintre care 168.895 în unități hoteliere, conform sursei citate.
Numărul oficial al turiștilor din țară care alegeau unități de cazare crescuse de la 5.444.000 în 1970 la 11.597.000 în 1989.
Numărul cetățenilor străini care au vizitat România a fost de circa 2,3 milioane în 1970, 3,9 milioane în 1974 şi aproape 5 milioane în 1980. Dintre aceștia, din ţări capitaliste au fost 378.000 în 1970, circa 620.000 în 1974 şi 780.000 în 1980.
În 1975, dispunerea în teritoriu a principalei baze materiale de cazare a turismului era: 54% pe litoral, peste 13% în stațiuni balneoclimaterice, 7% în stațiuni de munte şi 26% în oraşe şi pe trasee turistice.
Până la schimbarea regimului comunist, pe litoral s-au făcut amenajări şi dezvoltări în Mamaia, Constanța, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinești, Mangalia, Tulcea și s-au construit stațiuni noi: Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn, Cap Aurora, hoteluri, căsuțe, campinguri și sate de vacanță.
CITEȘTE ȘI:
Care este cea mai veche stațiune de pe litoralul românesc și cine a pus piatra de temelie