DOCUMENT. Modalitatea prin care chinezii au reușit să oprească epidemia de coronavirus. Spitalul unde au fost tratați zeci de pacienți în stare critică și toți au supraviețuit

Publicat: 29 03. 2020, 15:20
Actualizat: 29 03. 2020, 15:23
FOTO cu caracter ilustrativ

Un grup de medici de la Facultatea de Medicină a Universității din Zhejiang, sub coordonarea profesorului Tingbo Liang, au elaborat un manual pentru tratarea infecției de coronavirus. Lucrarea specialiștilor redă experiența celor 50 de zile petrecute în spitalul în care au fost tratați 104 pacienți, dintre care 78 în stare critică, fără să apară îmbolnăviri ale personalului, iar toți pacienții au supraviețuit.

Gândul.ro a prezentat la începutul săptămânii trecute, prima secțiune a manualului, numită Prevenție și Control Management, care descrie măsurile de siguranță impuse personalului pentru a evita infectarea și răspândirea bolii, cât și capitolul doi Diagnostic și Tratament.

Cel de-al treilea capitol se numește Asistența Medicală și cuprinde măsurile luate în ceea ce privește îngrijirea pacientului. Întreaga schemă de tratament folosită de chinezi este acum dezvăluită și medicilor din România, ghidul fiind tradus și în limba română recent.

I. Îngrijirea pacienților care primesc oxigenoterapie prin canulă nazală cu flux crescut (CNFC)

1. Evaluare

Oferiți informații detaliate referitoare la oxigenoterapia de tip CNFC pentru a obține cooperarea din partea pacienților înaintea implementării. Folosiți doze mici de
sedative, cu monitorizare strictă. Alegeți cateterul nazal potrivit conform diametrului cavității nazale a pacientului. Ajustați breteaua de cap și folosiți plasturi de
decompresie pentru a evita leziunile provocate de aparatură pe pielea feței. Mențineți nivelul de apă în camera umidificatorului. Titrați rata de flux, fracțiunea de oxigen inspirat (FiO2), și temperatura apei în funcție de cerințele respiratorii ale pacientului și de toleranță.

2. Monitorizarea

Adresați-vă medicului curant pentru luarea deciziei de trecere de la CNFC la ventilație mecanică dacă apare oricare dintre următoarele situații: instabilitate hemodinamică, detresă respiratorie, evidențiată prin contractarea evidentă a mușchilor accesorii, hipoxemie persistentă în ciuda oxigenoterapiei, deteriorarea stării de a fi conștient, rată respiratorie > 40 respirații pe minut continuu, cantitate semnificativă de spută.

3. Tratamentul secrețiilor

Saliva, secrețiile nazale și sputa trebuie șterse cu ajutorul unui șervețel de hârtie și aruncate într-un container sigilat care conține soluție dezinfectantă pe bază de clor(2500 mg/L). Alternativ, secrețiile pot fi eliminate cu ajutorul unui extractor de mucus oral sau cu ajutorul unui tub de aspirare și aruncat într-un colector de spută care conține dezinfectant pe bază de clor (2500 mg/L).

II. Asistență și îngrijirile medicale la pacienții cu ventilație mecanică

1. Proceduri de intubare

Numărul personalului medical trebuie limitat la minimumul necesar pentru a-i asigura bunăstarea pacientului. Personalul trebuie să poarte măști de purificare a aerului pentru protecție ca EIP. Înainte de intubare, trebuie administrată o cantitate suficientă de analgezice și sedative și să se folosească miorelaxante dacă este nevoie. Monitorizați îndeaproape reacția hemodinamică pe perioada intubării. Reduceți mișcarea personalului în salon, purificați și dezinfectați camera în mod continuu folosind tehnologia de purificare a aerului cu plasmă, timp de 30 de minute după încheierea intubării.

III. Îngrijiri generale

1.Monitorizare

Semnele vitale ale pacienților trebuie monitorizate în mod continuu, în special modificările stărilor de conștiență, rata respiratorie și saturația oxigenului.
Observați simptomele precum tusea, sputa, disconfort la nivelul pieptului, dispneea și cianoza. Monitorizați gazele din sângele arterial zilnic. Recunoașteți
din timp orice deteriorare și ajustați strategiile în condiții PEEP și suport presiune mare. Monitorizați îndeaproape presiunea în căile aeriene, volumul tidal și rata
respiratorie.

2.Prevenția aspirației

(1) Monitorizarea retenției gastrice: administrați hrănire post-pilorică continuă cu o pompă de nutriție pentru a reduce refluxul gastroesofagian. Evaluați motilitatea
și retenția gastrică prin ecografie. Pacienților cu golire gastrică normală nu se recomandă evaluări de rutină;
(2) Evaluați retenția gastrică o dată la 4 ore. Reinfuzați aspiratul dacă volumul gastric rezidual este (3) Prevenția aspirației pe perioada transportării pacientului: înainte de transport, opriți hrănirea pe cale nazală, aspirați reziduul gastric și conectați tubul gastric la
un sac cu presiune negativă. Pe perioada transportului, ridicați capul pacientului la 30°;
(4) Prevenția aspirației prin CNFC: verificați umidificatorul o dată la 4 ore pentru evitarea unei umidități insuficiente sau în exces. Îndepărtați orice urmă de apă
acumulată în tuburi, prompt pentru a preveni tusea și aspirația cauzată de pătrunderea accidentală a condensării în căile aeriene. Mențineți poziția canulei
nazale mai sus față de aparat sau tuburi. Eliminați prompt condensul din sistem

3.  Implementați strategii de prevenție a apariției infecțiilor sangvine provocate de cateterizare sau a infecțiilor urinare provocate de cateterizare.

4. Evitați leziunile cutanate induse de presiune inclusiv leziunile provocate de aparatură, dermatită asociată incontinenței și leziuni cutanate datorate adezivilormedicali. Identificați pacienții cu risc sporit cu ajutorul Scalei de evaluare și implementați strategii preventive.

5. Evaluați toți pacienții la internare și, când apar modificări în starea lor clinică, identificați pacienții expuși unui risc major cu ajutorul modelului VTE de evaluare a riscului pentru a implementa strategii preventive.

6. Monitorizați funcția de coagulare, nivelul D-dimer și manifestări clinice corelate cu VTE (tromboembolism venos). Asigurați asistența la hrănire a pacienților slăbiți, care au dificultăți în respirație sau a celora care au indice de oxigenare fluctuant. Intensificați indicele de monitorizare a oxigenării la acei pacienți pe durata meselor. Asigurați nutriție enterală în stadiile inițiale la pacienții care nu pot mânca. În timpul fiecărei ture, ajustați rata de nutriție enterală și cantitatea conform toleranței.