VIDEO| Drumul către vindecare. Povestea unui fost dependent de heroină și etnobotanice: „Au început să-mi cadă unghiile și la televizor îmi citea soția”

 „Curiozitatea m-a împins să consum”, își începe povestea Cătălin Niculae, care la vârsta de 19 devenea toxicoman, după a doua doză de heroină luată „în joacă”. Era un tânăr care termina liceul și anturajul l-a împins în „ghearele drogurilor”. Pentru Cătălin, primul gust al heroinei a fost unul amar, cu dureri de cap cumplite, însă ceva s-a declanșat în mintea lui și și-a dorit să încerce din nou.

• În prima fază, a început să consume heroină de 2-3 ori pe săptămână, după care a început să-și dorească drogul de mai multe ori pe zi.
• „Scoteam tutunul și băgam praful în țigară. Apoi ardeam o folie de ciocolată și inhalam fumul, după care am început să consum injectabil”, mărturisește Cătălin.
• Dependența s-a instalat la aproape doi ani de la consum, iar după o perioadă în care nu s-a drogat deloc, s-a instalat sevrajul.
• Au urmat problemele de sănătate și cele cu legea: 15 internări la spitalele de psihiatrie, apoi furturi, arestări și o condamnare la trei de ani închisoare
• Când era în spital, a cunoscut echipa de la Teen Challenge Romania: un loc în care s-a recuperat și a început o altă viață.

”Mamă, mai bine te văd aici, decât la cimitir”

Cătălin își amintește ce îi spunea mama lui: ”Mamă, mai bine te văd la pușcărie, decât la cimitir”. Nu a înțeles atunci, însă a realizat mai târziu că era disparerea unei mame care vedea că fiul său își cumpără zilnic moartea.

EXCLUSIV Crin Antonescu a fost la negocieri la Guvern. CONDIȚIA impusă pentru a candida la alegerile prezidențiale

13:52

DECES DOLIU în cultura românească! Academicianul Sorin Dumitrescu s-a stins din viață: „A trăit asemenea unui vulcan puternic și viu”

13:47

„Un dependent, își consumă prima dată banii proprii, de acasă, din familie. Apoi, prețul crește, la fel și doza și trebuie să înșeli, să furi”, spune Cătălin Niculae.

În 2003, Cătălin a fost condamnat la trei ani de închisoare. Nici încarcerarea nu a fost o soluție, pentru că în pușcărie a continuat să consume.

„Acolo, mi-am făcut câțiva prieteni noi și am învățat câteva infracțiuni noi. Detenția, pe mine, personal, nu m-a ajutat. Aveam și planul făcut să plec din țară și să fac ce știam mai bine: să fur”, mărturisește Cătălin.

A ajuns în Italia, la Roma, și după mai puțin de o oră, a reușit să-și procure drogurile. Limba și o țară străină nu au fost un obstacol. „Un dependent de heroină știe, miroase, are simțul străzii și știe cum să ajungă la un dealer”, spune Cătălin.

La scurt timp după ce a ieșit din închisoare, a cunoscut-o pe actuala sa soție. A crezut cu tărie că salvarea vine prin acceptarea unei alte persoane, iar acceptarea vine din iubire necondiționată.

„Mă rugăm la Dumnezeu să aducă în viața mea pe cineva care să mă accepte așa cum sunt. Așa am cunoscut-o pe soția mea, iar în 2009 am făcut cununia și am planificat nunta în 2010. Atunci am început să consum etnobotanice. Chair dacă se găsesc peste tot și sunt legale, sunt cele mai rele droguri care pot exista”, spune Cătălin.

Pierderea demnității. „La televizor îmi citea soția”

Odată cu consumul de etnobotanice, viața lui se degrada și mai mult, secundă cu secundă. Drumul părea fără întoarcere. A ajuns să aibă doar 50 de kilograme, să vândă lucrurile din casă, iar banii de la nuntă s-au dus în câteva săptămâni. Unghiile îi căzuseră, iar în locul ochilor, părea că are două scobituri.

Nu mai puteam să fiu coerent, doar propoziții scurte. Eram jumătate retard. La televizor, îmi citea soția și ajunsesem să fac nevoile pe mine. De multe ori, prietenii îi spuneau: «Lasă-l, că nu se mai face bine. O să moară, iar înainte să moară, o să ajungă la închisoare». Atunci a spus ceva de care aveam nevoie să aud, ceva care să producă clicul în mintea mea și să mă facă să doresc mai mult: «Nu-l las. Pentru droguri, nu-l las. Ori îl salvez, ori mor eu». Atunci am realizat că cineva mă iubește cu adevărat”, își amintește Cătălin.

Foto: Cătălin, în ziua nunții

Au urmat internări în spital și izolări constante de grupul în care consuma. Fără succes. Când era internat în spital, Cătălin a cunoscut echipa de la Teen Challenge Romania. Astăzi, el face parte din echipa de acolo și le explică pacienților din spitale că drogurile pot fi învinse.

„Eram în spital și cineva din echipa de la Teen Challenge mi-a scos că există un loc în care pot veni și pot scăpa de dependența de droguri, pentru că și el a fost dependent”, spune acesta.

A stat 6 luni, în primă fază pentru că a crezut că a învins dependența, însă a început să consume din nou: etnobotanice sub formă de injectabil.

În mintea mea, credeam că sunt bine, că sunt vindecat, dar nu eram. M-am apucat să consum din nou. În momentul acela, am văzut că nu mai pot controla, așa că am sunat la centru și am fost primit din nou. Ce trăiesc astăzi, nu credeam că pot să trăiesc. Dumnezeu mi-a redat tot ce am pierdut, înzecit, spune Cătălin Niculae.

După ce a terminat programul de recuperare de la Teen Challenge, a devenit intern, o perioadă în care băieții care termină cursul vor să crească și pun în practică experiența acumulată. După o perioadă ca intern, Cătălin a devenit administrator, iar de un an este director adjunct Teen Challenge România. Are în grijă atât centrul de băieți de la Grădiștea, cât și centrul de fete de la Balotești.

”Dacă eram fată, mă prostituam”

Consumul de etnobotanice este în continuare la tot pasul printre tineri. Chiar dacă magazinele de vise au devenit ilegale, drogurile sintetice realizate în laborator sunt cele mai consumate substanțe din România, potrivit rapoartelor de la Agenția Națională Antidrog.

Consumul de etnobotanice, consumul de droguri te dezumanizează. Ajungi să nu mai ai niciun pic de demnitate, decât cum să-și administrezi doza. Ai face orice pentru o seringă goală, pentru a îți administra doza. Nu văd să existe ceva mai rău decât etnobotanicele. Atunci când le consumi, efectul e total opus heroinei, care îți dă o stare de somnolență, de liniște. Etnobotanicele, în schimb, te agitau. Aveam 4-5 zile în care efectiv nu dormeam și stăteam cu ochii mari deschiși. Ajungi să vezi gândaci, șerpi, lucruri care nu există, iar foarte multe lucruri inofensive ajungeau să-ți provoace teamă.

Cătălin Niculae

FOTO: Cătălin Niculae, în prezent, la centrul Teen Challenge Romania

Locul unde dependenții încep o altă viață

La marginea Bucureştiului, în Grădiştea, este echipa Teen Challenge Romania. Aici, 16 tineri se luptă zi de zi  să ducă o viață mai bună. Majoritatea sunt dependenţi de droguri, etnobotanice, alcool sau jocuri de noroc.

Sunt într-un centru privat care arată total diferit față de spitalele de psihiatrie cu care suntem obișnuiți. Aici, cu toții sunt numiți studenți, pentru că învață să trăiască o altă viață. Au sală de sport, teren de fotbal, dormitoare luminoase, bibliotecă, bucătărie unde învață să se gospodească și o sală unde se strâng cu toții să-și asculte unul altuia povestea.

În România, centrul a luat naștere la iniațiva lui Cătălin Baciu, un om de afaceri plecat în Germania, care a vrut să le fie alături copiilor străzii. A început cu o casă închiriată, după care s-a extins: Centrul din Grădiștea, unul la Balotești, pentru fete și alte două în Baia Mare și Timișoara.

Timp de un an, băieții de la centru au un program clar, învață ce înseamnă o rutină și care le sunt limitele. Nu au telefoane, lucrează cu emoțiile lor și, cel mai important, învață să-și construiască o altă viață.

„Ne dorim să atingem persoana în mod holistic. Asta înseamnă că ne ocupăm de tot ce înseamnă omul, inclusiv spiritual. Este un program binedefinit de la care nu facem rabat. Au trei mese pe zi, pentru că un băiat care se droghează sau bea, uită să mai mănânce. Intră într-o rutină sănătoasă”, spune Emanuel Galai, directorul centrului.

Emanuel a ajuns la centru în 2012, ca voluntar, pe perioada studenției, iar la finalul anului s-a angajat. De atunci, își dedică tot timpul centrului și vindecării celor din program. Pentru un nou venit, impactul este mare. Dintr-o viață dezechilibrată, totul devine ordine: un program organizat, cu ore de trezire și de somn, și ore precise pentru cele trei mese ale zilei.

„E un impact și faptul că mulți dintre cei care au terminat programul aici se simt iubiți. Inițial, cred că avem un interes ascuns, pentru că sunt întrebați dacă au nevoie de ceva, dacă vor o pastilă, orice. Pentru ei, este uimitor că cineva se îngrijește de ei fără niciun interes”.

Cum arată o zi la centru

Ziua se împarte în două la centru: 4-5 ore de activități de muncă și 3-4 ore activități educative. Fiecare ”student” are un mentor alături de care decide la ce să lucreze, în funcție de nevoile lui. Aici învață rolul disciplinii în viață și învață să se gospodărească: de la mâncare, la organizarea camerei până la îngrijriea gazonului și reperații în casă.

„Trezirea este la 7, ei trebuie să-și aranjeze patul, dulapul, să se bărbierească. Pentru că vrem să le implementăm ce înseamnă ordinea. Citirea Bibliei face parte din program, apoi micul dejun, la ora 8. La 8:30 încep activitățiile. Prin rotație, se implică la bucătărie: bucătari, ajutor de bucătar, veselari. Cineva se ocupă cu spălătoria și, prin rotație, spală hainele și le pune la uscat. Apoi, de la ora 11 până la prânz, avem un timp de capelă și cursuri de dezvoltare personală, de tipul cum să faci față mâniei, cum să rezolvi un conflict, despre inteligența emoțională. Apoi urmează prânzul și un timp de odihnă până la ora 15:00, după care vizionează povești de viață care să-i inspire și, alături de un mentor, lucrează pe ceea ce își dorește să schimbe la ei. După cină, cei responsabili de bucătărie din ziua aceea fac curat, apoi au timp liber: pot merge la sală, viziona un meci” , spune Emanuel Galai.

Centrul Teen Challenge Romania – Grădiștea. Sursa foto: Facebook

Înainte de a ajunge la centru, familia unui dependent încearcă mai multe metode: dezintoxicarea, mersul la țară, izolarea de grupul în care consuma. La Teen Challenge, rata de succes a unui program este de 90% și suportul financiar vine exclusiv din donații.

„La noi, vin practic zdrobiți, murdari și ne cer să îi ajutăm. Și când vedem un om de genul, îl ajutăm cu tot dragul. Sunt băieți mai tineri de 17-18 ani care nu înțeleg că au o problemă, iar familia este disperată. Și sunt și băieți care vin la noi cu probleme cu legea, cu poliția. Venind aici, o bilă albă. În cazul altora, sănătatea este șubredă și vin aici pentru că știu că primesc ajutor”, mai spune Emanuel Galai.

Cei care au nevoie de ajutor și vor să înceapă o viață fără dependență pot contacta centrul pe pagina de Facebook Teen Challenge Romania sau pe site-ul centrului.

Autor

Ina Stoica

Este absolventă a Facultății de Litere-Limbi și Literaturi Străine din București. Are un masterat în domeniul jurnalismului și cel al comunicării obținut în urma studiilor urmate la FJSC și ... vezi toate articolele