Echitația este sport, aventură, joacă, terapie, adică viață. Părerea părinților, opinia psihologului, pedagogului, medicului este unanimă, bucuria, fericirea de a interacționa cu acest animal extraordinar este un panaceu pentru toate relele. Calul este cel mai prietenos „terapeut” disponibil în România, că delfini nu prea avem.
De foarte multă vreme în Europa și, mai de curând, și în țara noastră, echitația este recomandată, aproape imperativ, în tratarea sau ameliorarea unor afecțiuni păcătoase cum ar fi sindromul Down, sindromul Asperger, autism.
De asemenea, este de folos în eliminarea efectelor bullying-ului. Despre beneficiile fizice ale acestui sport, dacă această joacă, distracție, poate fi numită sport, nu mai vorbim.
Mai ales în perioada pandemiei, copiii au traversat o perioadă teribilă, caracterizată prin lipsă de comunicare, de interacțiune fizică, de aproape orice posibilitate de descărcare a energiei și frustrărilor, departe de sport, joacă, lipiți de ecrane.
Cei mai afectați au fost preadolescenții, puberii, astfel că listele de așteptare la cabinetele psihologice, care și așa numai de clienți nu duceau lipsă, s-au lungit pe luni întregi.
Psihoterapeutul poate fi o opțiune pentru copil și problemele lui inerente, dar nu ar fi deloc o greșeală să-l dați la echitație, mai ieftin și mai folositor. Echitație care ar face minuni în timpul pubertății, mai ales în cazul fetelor. Iar acest prieten devotat vindecă și oameni sănătoși tun.
Hipoterapia a început să fie recomandată din anul 1964, când psihiatrul american Boris Levinson lansa o nouă orientare în terapia persoanelor cu dizabilităţi, printre care sindromul Down și autismul: cea cu ajutorul animalelor, cai, delfini, peşti, papagali, câini şi pisici. Ulterior, abordarea a fost preluată și aplicată fără rezerve de toți medicii specialiști, inclusiv de cei români.
Niciodată nu mi-a fost frică de vreun animal, jivină sau dobitoc. Vorbim de fobie, nu înseamnă că, dacă mă aleargă ursul, mă umflă râsul. Dar calul m-a intimidat întotdeauna. Însă nu și atunci când îi întindeam un măr sau morcov cu ajutorul fetiței mele de aproximativ un metru. Vă puteți gândi la un stick selfie pentru telefonul mobil”, spune tatăl fetiței din prima fotografie, Inga.
Evident, din cauza coloanei vertebrale neformate complet, nu te poți cocoța pe cal la trei ani, dar poți interacționa cu ditamai namila înainte de a scăpa de scutecele de unică folosință. Doar după 7 ani, omul poate să se zgâlțâie în șa maximum pentru o ședință de jumătate de oră. Până la 7 ani, doar interacțiune, pupici, mângâieri, bale, amușinări, morcovi, plimbare, de preferat în brațele călărețului sau câteva ture scurte cu ponei. Scurte, dar dese.
Ce-mi trebuie mie să călăresc, la ce mă ajută? Care-i aplicația? Dacă nu faci echitație de performanță, ai fi tentat să zici că nu la mare lucru. Nimic mai greșit.
Nu ai nevoie de sfatul medicului, de recomandarea psihologului pentru a-ți urca pe cal copilul sănătos, cu autism, Asperger sau Down, este suficientă o singură zi petrecută cu el în jurul grajdurilor și calul va explica totul despre el.
Așa cum ne explica un instructor:
Pentru cal, nu există copii de mai multe feluri, copii sănătoși sau copii bolnavi, cu ochelarii lui luminați, el vede doar copii, atât de nătâng este încât nici culorile acestora nu le distinge”.
Aceste concluzii reies din două studii independente asupra efectelor echitației, unul realizat de către oameni de știință de la Universitatea din Tokyo și un altul de cei americani, sponsorizat de American Youth Horse Council.
Pentru adulți, mai ales pentru cei din marile orașe, o oră de călărie la pas, la trap, la galop vă ia din cârcă o săptămână de stres citadin. În jurul mai tuturor marilor orașe din România, București, Brașov, Iași, Cluj, Timișoara, au răsărit centre de echitație.
Prețurile sunt cam aceleași, între 50 și 150 de lei ședința. Le puteți compara accesând link-urile de mai sus. Mai toate oferă cursuri de echitație pentru părinți și copii, de la cele de agrement până la cele de performanță.
Foto: Verde de România, Herghelia Homorod
CITEȘTE ȘI:
VIDEO Dorina Chiriac: „Noi știm foarte puține lucruri despre autism. Are mii de caracteristici”