EXCLUSIV. Mesajul unei românce care lucrează în Austria și s-a întors în țară pe timpul pandemiei: „În Vama Nădlac am îndurat frigul! DSP ne-a urcat îngrămădiți în autobuze”

În perioada pandemiei, sute de femei care lucrează în străinătate ca îngrijitoare s-au întors în țară, pe la Vama Nădlac, acolo unde au fost ținute ore în șir în frig. Pe lângă abuzurile făcute de firmele de recrutate și autoritățile oarbe la strigătul îngrijitoarelor, pandemia de coronavirus i-a blocat în țară și pe românii care lucrează în străinătate.

Simona Grigorescu a făcut un curs de îngrijitoare și a plecat să lucreze ca pflegerină Austria, în luna ianurie. Acolo a stat 28 de zile, după care a revenit timp de două zile în țară.Au urmat 31 de zile în Graz, unde nu a fost înregistrată la VCO. Firma i-a cerut un comision ilegal de 100 de Euro, după care i-a mai cerut alți 275 de Euro.

Frigul din Vama Nădlac

Din 5 martie până pe 15 aprilie s-a întors în Austria , iar pe 16 aprilie a ajuns în Vama Nădlac, unde a îndurat ore în șir frigul. I-a scris inclusiv lui Raed Aradat, dar fără răspuns. Oamenii au fost ținuti de la două dimineața până la ora opt în frig, în corturi pline de apă.

POLITICĂ Sorin Grindeanu, mesaj în sfânta zi de Crăciun: „Vă sunt recunoscător tuturor celor care, zi de zi, duceți înainte România”

10:47

MARIUS TUCĂ SHOW Valentin Stan: Doctrina de securitate americană a tras după ea doctrina de securitate a NATO

10:30

Foto: Parcarea de la ieșirea din Timișoara când Simona s-a întors din țară și a așteptat o altă mașină timp de 4 ore

„DSP ne-a urcat îngrămădiți în autocare și microbuze. Nu a existat nicio distanță? De ce colegele care au fost în izolare la domiciliu nu au fost căutate de DSP?”, spune Simona Grigorescu.

În ianuarie a plecat cu o firmă din România, iar timp de o lună și 16 zile reprezentantul firmei nu i-a mai răspuns la telefon și nici nu i-a trimis colega de schimb.

Firma de recrutare i-a cerut comision

„Ne jecmănesc de bani. Am scris la ITM, nu am primit niciun răspuns. Foarte multe femei au rămas în stradă. M-au sunat când eram în carantină și mi-au cerut 150 de euro pentru luna martie și cele 16 zile din aprilie si am spus ca nu mai dau niciun leu până nu văd chitanțele pe comisioanele date anterior. Le-am cerut banii de transport pentru că familia virase agenției banii în cont”, povestește Simona.

Când a ajuns în Graz, Simona se simțea cu psihicul la pământ. Anterior, lucrase la un pacient cu demență, iar în februarie a lucrat cu un pacient cu decubitus, sondă stomacală și insulină.

„Să întorci pacienta din două în două ore nu a fost ușor. Nu aveam nici pauză. Pe contract scria că primesc 68 de euro, iar eu primeam 55.Diferența de bani nu mi-a explicat-o nimeni. Eu am semnat contractul în parcarea unei benzinării”, spune femeia.

O altă problemă pe care o au îngrijitoarele este faptul că nu rămân la același pacient și sunt schimbate periodic.

„Pacientul s-a obișnuit cu noi. Aici stă până în septembrie. Am avut o familie care nu mă lăsa să facă duș, nu mă lăsa să spăl hainele. De exemplu, noi nu avem voie să schimbăm pansamente, să facem lucruri pe care le face un asistent medical. Însă, le-am învățat din mers”, spune Simona.