EXCLUSIV | Povestea castelului vechi de 600 de ani de la Lăzarea. Un bărbat susține că tatăl său e fiul nelegitim al contesei care a deținut domeniul

Castelul din Lăzarea, județul Harghita, una dintre cele mai vechi aşezări din depresiunea Gheorgheniului, construit începând din secolul al XV-lea, are deja un deceniu de când a fost retrocedat. Ansamblul construcției medievale a fost împărțit în 24 de părți, majoritatea revenind moștenitorilor legali, dovediți prin acte, ai importantei famililii nobiliare din Ținutul Secuiesc. O parte, însă, i-a revenit unui bărbat care încearcă de șapte ani să obțină în instanță calitatea de descendent, pe linia tatălui său, decedat, despre care susține că s-a născut în urma unei presupuse relații consumate înainte de căsătorie a unei contese care la acea dată era minoră. O decizie finală este încă în așteptare.

Vormair Istvan, un bărbat din Ghergheni care deține o parte din Castelul din Lăzarea, în urma retrocedării, a cerut în iulie 2016, la Judecătoria Gheorgheni, să constate că părinții tatălui său nu sunt cei trecuți în actele de stare civilă, ci acesta s-ar fi născut după ce contesa Lazar Bors Margit de Szarhegy și baronul Frigyes Lipthay de Kisfalud ar fi avut o relație înainte de căsătorie, ea fiind minoră la acea vreme.

Bărbatul susține că, pentru a ascunde această rușine, stăpânii castelului i-ar fi dat copil născut în afara căsătoriei familiei care se ocupa de administrarea domeniului. Astfel, invocă el, Vormair Petru și Hartvia Mavria ar fi fost trecuți în acte drept părinți biologici ai tatălui său Vormair Frederic Felix Petru, filiație pe care Vormair Istvan o contestă în dosarul de la Judecătoria Gheorgheni.

Vormair Istvan a dobândit, în urma retrocedării finalizate în anul 2013, o cotă de 2/24 din Castelul din Lăzarea, în calitate de fiu al tatălui său, în baza unui contract de vânzare-cumpărare din anul 1926, ceea ce nu a fost contestat de celelalte persoane care au primit restul proprietății, conform mențiunilor din dosar.

Din căsătoria contesei Lazar Bors Margit de Szarhegy și baronului Lipthay Frigyes de Kisfalud au rezultat patru copii, legitimi și recunoscuți, fapt ce reiese din arborele genealogic depus la dosarul cauzei și necontestat de părți, precum și din actele de stare civilă și, potrivit actelor la dosar, din studierea arborelui genealogic rezultă clar că la ora actuală sunt in viaţă 12 descendenţi.

Decizie favorabilă în primă instanță

Prima instanță i-a dat câștig de cauză lui Vormair Istvan în dosarul de stabilire a filiației, deschis și împotriva unuia dintre moștenitorii legali, Lipthay Antal Miklos. Astfel, în hotărârea din 14 iulie 2022, completul Judecătoriei Gheorgheni a decis că Vormair Petru și Hartvia Mavria nu au fost părinții biologici ai tatăului său, Vormair Frederic Felix Petru, deja decedat, și a dispus radierea numelor lui din actele de stare civilă ale defunctului.

În plus, după ce a ascultat argumentele reclamantului și ale pârâtului, instanța a constatat că Lazar Bors Margit și Lipthay Frigyes sunt părinții biologici (respectiv bunicii lui) ai defunctului său tată, Vormair Frederic Felix Petru, și a dispus efectuarea mențiunilor în registrele de stare civilă.

„Cu toate că din extrasul din matricola botezaților (f. 72, vol. I) rezultă faptul că filiația numitului Vormair Frederic Felix Petru este stabilită față de numiții Vormair Petru, în calitate de tată și numita Hartvia Mavria, în calitate de mamă, având în vedere că reclamantul susține faptul că antecesorul său a fost înscris sub nume mincinoase, în sensul dispozițiilor art. 296 alin. (1) C.civ. 1864 enunțate anterior, instanța a apreciat că pentru stabilirea filiației acestuia poate analiza și alte mijloace de probă în afară de actul de naștere trecut în registrul stării civile, inclusiv proba testimonială administrată în cauză”, se arată în hotărâre.

Instanța a considerat relevant că pe tatăl reclamantului îl cheamă la fel ca pe baronul Lipthay Frigyes, „ aspect care, potrivit art. 294 alin. (2) C.civ. 1864, reflectă posesia de stat a celui dintâi, fiind o practică a vremurilor respective ca primul fiu născut să poarte prenumele tatălui.”

În plus, dat fiind că tatăl său defunct a fost botezat de părinții contesei, în calitate de nași, „instanța a apreciat ca fiind neobișnuită împrejurarea ca membrii unei familii nobiliare să boteze fiul celor aflați în slujba lor, indiferent de gradul de apropiere dintre aceștia, în lipsa unor alte aspecte care să justifice existența unei legături”.

”Instanța a considerat adevărate și declarațiile unui martor – care se ocupase de procedurile de rerocedare – care a relatat că știe din familie, de la mătuşa (…), descendentă a familiei nobiliare Lazar, faptul că tatăl reclamantului a fost născut, crescut și educat de către familia Lazar. Martorul a arătat că numita (…) i-a spus că în familia Lazar se ştia că tatăl reclamantului, numitul Vormair Frederic Felix Petru, a rezultat din relația anterioară căsătoriei oficiale a contesei Lazar Bors Margit cu baronul Lipthay Frigyes. Datorită faptului că doamna Lazar Bors Margit era foarte tânără la acel moment, respectiv 15-16 ani, iar cei doi nu erau căsătoriți oficial, tatăl reclamantului a fost înregistrat în actele de stare civilă pe numele altor părinți, aceasta fiind cutuma în secolul XIX.

Instanța a apreciat că, în lipsa unei legături a familiei Lazar cu defunctul Vormair Frederic Felix Petru, este puțin probabil ca acesta din urmă, în calitatea sa de descendent al slujitorilor unei familii nobiliare, să devină coproprietar al castelului, fiind mult mai plauzibilă împrejurarea relatată de martor cu privire la faptul că tatăl reclamantului a primit o parte din castel, în considerarea faptului că era fiul nerecunoscut al cuplului Lazar Bors Margit și Lipthay Frigyes”, se arată în hotărârea Judecătoriei Gheorgheni.

Mai mult, în ceea ce priveşte proba cu expertiza medico-legală ADN, judecătorii din primă instanță au considerat că este un argument în favoarea lui Vormair Istvan faptul că pârâtul, despre care spune că este unicul moștenitor, a refuzat, de trei ori să trimită probe biologice care ar fi putut stabili fără putinţă de tăgadă dacă reclamantul este sau nu descendent al familiei de nobili.

Răsturnare de situație la instanța superioară

Toate argumentele Judecătoriei Gheorgheni au fost spulberate de instanța superioară, respectiv Tribunalul Harghita, prin hotărârea propunțată în 16 mai. Aici a ajuns dosarul după ce decizia din primă instanță a fost atacată de moșternitorul recunoscut al familiei Lazar, Lipthay Antal Miklos.

Completul Tribunalului Hargita a schimbat în tot sentinţa atacată şi a rejudecat cauza, stabilind nu poate fi admisă acţiunea formulată de Vormair Istvan privind contestarea filiaţiei tatălui său, Vormair Frederic Felix Petru, faţă de mama Hartvig Maria şi faţă de tatăl Vormair Petru.

”Analizând cererea de contestare a filiației față de mamă și față de tată formulată de reclamant, nu pentru sine, ci pentru contestarea filiației tatălui său, tribunalul constată că este inadmisibilă. Potrivit art. 51 alin. 2 și art. 53 alin. 2 raportat la art. 51 din Codul familiei: «… nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naştere».

Instanța constantă că, așa cum rezultă din probele existente la dosar, Vormair Frederic Felix Petru a folosit, în întreaga sa viață, starea civilă atribuită la naștere, potrivit certificatului de botez (f. 13 dosar fond), respectiv aceea de fiul al mamei Hartvig Maria şi tatălui Vormair Petru Acesta a purtat numele de familie al părinților, acest lucru fiind atestat și prin certificatul de deces. Totodată, numele Vormair a fost transmis succesorilor, inclusiv reclamantului.

Nu există probe care să demonstreze o altă folosire a stării civile de către Vormair Frederic Felix Petru decât cea care rezultă din actele de stare civilă, respectiv că ar fi negat filiația sa față de părinți. În aceste condiții, în care o persoană folosește starea sa civilă conform actelor de stare civilă, legea interzice, prin dispozițiile art. 51 din Codul familiei, contestarea filiației ei, o asemenea acțiune fiind inadmisibilă. Întrucât legea exclude de plano posibilitatea unei astfel de contestări a filiației, tribunalul nu va analiza celelalte excepții privitoare la acest capăt de cerere. Ar fi un non sens a stabili calitatea procesuală activă și pasivă sau prescripția unei acțiuni excluse expres de lege”, a decis Tribunalul Harghita.

Și această hotărăre a fost atacată, de acestă dată de reclamantul inițial, Vormair Istvan. Recursul a fost declarat pe 22 iunie și va intra pe rolul instanței Curții de Apel Târgu Mureș. Pentru moment, nu a fost stabilit un termen de judecată, conform informațiilor de pe portalul instanțelor.

Istoria castelului din inima Ținutului Secuiesc

Castelul-cetate din Lăzarea a fost construit între anii 1450-1532, în mai multe etape, de către familia Lazar, dintre cele mai vechi şi mai cunoscute familii catolice de nobili din Ţinutul Secuiesc. În documentele din 1345 este amintit deja numele căpitanului Lazar Egyed, care avea proprietatea la Tomeşti, dar s-a stabilit la Lăzarea de la jumătatea secolulul al XV-lea, când familia ar fi primit o donaţie de stemă din partea regelui Laszlo al V-lea, în 1456.

Predecesorul castelului este conacul András din secolul al XV-lea, primul corp fiind construit în 1450. Reședința nobiliară a fost modificată și reconstruită de mai multe ori, în secolele XVI-XVII. Una dintre aceste lucrări a fost făcută de Lazar János, atestată de o placă care datează din 1532, conform publicației online Castel în Transilvania.

Cele mai însemnate construcții s-au făcut la începutul secolului al XVII-lea, când întreaga clădire a fost transformată să corespundă stilului renascentist. Cel care a ordonat reamenajarea era Lazar István, jude al scaunelor Ciuc, Gheorgheni și Cașin. Între 1629-1631, a construit o clădire mai amplă refolosind unele segmente ale vechii clădiri. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, s-a construit Turnul Veres.

În timpul Războiului curuților (1703 – 1711), cel mai afectat corp a fost cel rezidențial. Zidurile din centru s-au prăbușit și doar încăperile adosate zidului estic au rămas intacte; aceste clădiri au fost ulterior reconstruite, însă ulterior clădirea a fost afectată de mai multe incendii. Lazar Zsigmond și soția lui au trăit în castel până în anul 1853.

Clădirea a mai suferit un incendiu în anul 1872, an în care nu mai era folosită. Ultimii proprietari ai moșiei au fost fiicele contelui Lazar Jeno (1845-1900) și ai Ludmillei Bors, Eleonóra (1871-1952) și Margit (1872-1954).

Pe pagina de prezentare a comunei Lăzarea se arată că, din cauza fondurilor limitate din domeniul ocrotirii monumentelor. timp de un secol, nu s-au acordat bani pentru renovarea castelului. Situaţia a fost schimbată în urma unei iniţiative locale şi a unei intense propagande, astfel că, în 1960, necesităţile de conservare au fost acoperite.

După cercetările arheologice, în 1980 au început lucrările de renovare. De-a lungul reconstrucţiei, care a durat aproape 20 de ani, au fost reînălţate bastioanele din sud-vest şi sud-est, bastionul Voros din nord-est, Palatul Hosszu, bastionul din nord-vest şi închisoarea, clădirea de la poartă şi faţada de sud. În 1991, a fost terminată partea de nord-est, au fost consolidate Casa Doamnelor şi acoperişul, însă nu s-a mai păstrat forma lor originală, fiind utilizate şi elemente de beton armat.

Din 1974, anual, au fost organizate pe domeniul familiei nobiliare din Lăzarea tabere de creație, iar lucrările de artă realizate acolo au fost expuse în Sala de Consiliu. În timpul lucrărilor de reabilitare începute în anii 1980, în bastioanele deja renovate s-a amenajat un muzeu. Din 1996, castelul a intrat sub conducerea Centrului de Creaţie Judeţeană de la Lăzarea, din cadrul Consiliului Judeţean.