EXCLUSIV. Valeriu Nicolae, omul faptelor bune pentru copiii din Ferentari

La marginea Bucureștiului se scrie o poveste despre bunătate, solidaritate, educație și speranță. Iar autorul ei e un om care de peste 10 ani face magie cu viețile unor copii. Pentru noi e Valeriu Nicolae, pentru ei e tata Valeriu, profesorul, omul în jurul căruia destinele micuților prind aripi.

Pe Valeriu l-am cunoscut într-o duminică dimineață înconjurat de o puzderie de copii. E o veselie aproape contagioasă, o lume creată pentru ca cei mici să devină mari și să nu renunțe la educație. Nimic din această mare veselie nu trădează poveștile din spatele fiecărui chip: ei sunt copiii ghetoului Ferentari. Odată ce ajungi printre ei, uiți câți ani ai, te umpli de energie, devii copil și râdeți împreună.

Aici e locul faptelor bune. E ”Casa Bună”, după cum a numit-o Valeriu. E locul unde copiii vin să își facă temele alături de zecile de voluntari pe care acesta i-a adunat treptat în jurul său.

Valeriu Nicolae a lucrat pentru Națiunile Unite și Comisia Europeană. A trăit în SUA, Marea Britanie, Canada, Franța, Belgia și Malta. A început să lucreze cu copiii încă din anii 90, în orfelinate. A fost manager, a condus o firmă, a terminat Facultate de Mecanică și a fost programator în SUA.

Primăria Sectorului 5 i-a dat afară din școală

Până în septembrie 2019 Valeriu și voluntarii dădeau meditații într-o școală din cartier, dar Primăria Sectorului 5 i-a dat afară, iar proiectul  care ajuta sute de copii să nu renunțe la școală a fost oprit. Însă Valeriu nu s-a dat bătut. A cumpărat din banii săi o casă unde a reușit să-și continue acitvitatea. Așa a luat naștere Casa Bună.

„Făceam practic aceeași chestie la Școala 136 . Noi făceam lecții cu copii pentru cinci clase, ocupam cinci clase. Inițial ne-au zis să stăm într-o singură clasă. La două zile după ce am fost dați afară am început actele să cumpărăm casa. În două săptămâni casa era aproape gata, astfel încât să avem și copii”, spune Valeriu.

De o parte din mobilier a făcut rost din donații de la firme și de la oameni buni, cum îi place să îi numească. Așa sunt acoperite și o bună parte din cheltuielile necesare de funcționare.

„De exemplu mobilierul din bucătărie a fost o donație din partea SDS Group. Am reușit să închidem și terasa, am reușit o grămadă de lucruri. Credeam inițial că va dura un an. Ne-au ajutat o mulțime de oameni. Casa asta a fost plină de voluntari care au muncit la foc continuu. Dar a ieșit și asta e fain, cu ajutorul unor oameni buni”, povestește Valeriu.

Deși proiectul era derulat de mai bine de nouă ani, Valeriu Nicolae și voluntarii au fost dați afară sub pretextul  că mai multe ONG-uri se vor ocupa de acești copii.

„Ne-au dat afară. Era o chestiune de proiect european și au zis că noi deja construisem tot ce aveau ei nevoie și au decis să intre pe ceea ce noi aveam deja. Noi nu costam primăria cu absolut nimic . Acum cheltuiesc mulți bani. Primăria a alocat în mod mârlănește cam 2 milioane de lei din bugetul public să facă același lucru pe care îl făceam noi, însă mult mai prost și cu mult mai puțini copii”, îmi spune Valeriu.

”Casa Bună” e mai mult decât locul unde copiii își fac temele. Aici au parte de analize medicale, cursuri de gastronomie, croitorie, robotică, meditații, ateliere de citit, și asta doar cu ajutorul voluntarilor.

„Am numit-o Casa Bună pentru că e o casă cu oameni buni. Voluntarii își asumă ei ce este de făcut. Totul merge fără ca eu să fac mare lucru. Poveștile copiilor sunt cumplite, dar aici se simt fericitiți. Avem posibilitate și de a îi caza. Ideea e să luăm câte șase copii și să îi ținem în tabără timp de o săptămînă, timp în care învață să facă lucrurile așa cum ar trebui făcute. Se trezesc dimineață, mănâncă, spălat pe dinți, teme”, îmi explică Valeriu printre chicotelile copiilor care îl înconjoară.

La locul faptelor bune am cunoscut-o și pe Ioana, o tănără care este medic rezident. E voluntar la ”Casa Bună” de doi ani și jumătate și de un an se ocupă de problemele medicale ale copiilor. Am găsit-o duminică dimineață cu un cântar în timp ce le verifica greutatea copiilor. Pe mulți dintre ei i-a văzut crescând din copii în adolescenți.

„Încerc împreună cu colegele mele să ne ocupăm de problemele medicale. Să le facilităm copiilor accesul copiilor în primul rând la informație, și apoi la serviciile medicale. În curând vom avea și un proiect de educație sexuală pentru că unii copii au ajuns deja la o anumită vârstă și este important să știe anumite lucruri. Suntem o echipă foarte frumoasă”, îmi spune Ioana.

Casa Bună – locul în care se scriu povești

La parte, la etaj, în curte, pe terasă voluntarii fac teme cu copiii. Matematică, engleză, română, fiecare volunar are un copil în grijă. Rezolvă exerciții, citesc, scriu, pun întrebări și învață să se bucure. Așa arată copila fericită, după ce Valeriu a reușit să construiască în Casa Bună o armată de prieteni: e gălăgie, entuziasm și speranță.

Afară am găsit-o pe Rebeca, o mogâldeață de 7 ani în timp ce alerga prin curte. Vine de doi ani la Casa Bună. Îmi spune că vrea să fie doctor de animale pentru că îi plac câini, dar și-ar dori să fie și cântăreață.

După teme, micuții primesc o masă caldă: gulaș și plăcintă e meniul de astăzi. La câțiva metri, în bucătăria dichisită am zărit-o pe Ionela.

E mama a trei copii din Casa Bună. E omul potrivit, la locul potrivit. Îi ajută pe voluntari cu curățenia și face parte din mica-marea familie. Ionela îmi împărtășește crezul care stă la baza întregului grup: „Cred în oameni. Cu domnul Valeriu copiii sunt bine. Suntem vreo 27 de mămici și venim pe rând. Copiii sunt fericiți și se simt foarte bine. E o întreagă comunitate”.

La parte e Anca, voluntar la Casa Bună de doi ani. E responsabilă cu partea de comunicare și spune că Valeriu e o sursă de inspirație pentru toți voluntarii și nu numai.

„Acum doi ani Valeriu a făcut o întâlnire și a zis cine vrea să vină la întâlnirea asta pentru a vedea cum să ne organizăm mai bine. Și cumva cine a venit la această întâlnire au și rămas mai departe. Am început inițial duminicile cu temele, iar apoi cursurile au derivat pornind de la nevoile copiilor”, spune Anca.

La ”Casa Bună ” se scriu fapte în fiecare zi, iar Valeriu a reușit să construiască mai mult decât o casă, a creat un cămin, o comunitate, a atras zeci de oameni în jurul său și împreună au creat o forță a binelui.