Femeie din CLUJ, obligată de judecător să-i returneze fostului soț inclusiv lenjeria intimă

Un divorț care nu va fi uitat vreodată, spun părțile implicate. Și asta pentru că întreg cazul a ajuns în instanță, acolo unde magistratul a trebuit să facă dreptate între cei doi.

Despărțirea a avut loc în anul 2020, dar s-a făcut cu scandal și, în lipsa unei înțelegeri între părți, a fost nevoie de intervenția judecătorului.

L-a scos din casă, dar i-a păstrat lucrurile

Dată în judecată de fostul soț, femeia a pierdut procesul, fiind obligată de instanță să-i returneze bărbatului toate bunurile personale. Inclusiv lenjerie intimă, după cum a stipulat magistratul.

În urmă cu trei ani, după ce a obținut un ordin de protecție, femeia a reușit să-l scoată din casă pe soțul violent. Atunci, ea a demonstrat în sala de judecată că fusese agresată de bărbat.

El a plecat, dar lucrurile sale au rămas acolo și, în pofida mai multor încercări, nu le-a putut recupera, fosta parteneră de viață refuzând să i le înapoieze. Așa s-a ajuns, din nou, la tribunal.

Pe scurt, soluția dictată a fost următoarea: „Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta T.I.C, având ca obiect revendicare bunuri mobile”.

Judecătorul de caz a obligat-o pe fosta soție să-i predea reclamantului o listă extinsă de bunuri, care include diverse articole vestimentare, accesorii, documente și vehicule. Vorbim despre haine, lenjerie intimă, ciorapi, încălțăminte, ceasuri, telefoane mobile, o icoană și un autoturism.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că a fost căsătorit cu pârâta și au avut domiciliul comun, iar la un moment dat, în urma unui incident, a fost emis un ordin de protecție împotriva sa, fiind obligat să părăsească locuința comună, unde au rămas bunurile sale personale. El a mai insistat asupra faptului că a încercat să-și recupereze bunurile pe cale amiabilă, dar fosta soție a refuzat orice dialog pe acest subiect.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța din Cluj a decis că se impune admiterea acțiunii, având în vedere că pârâta a recunoscut în parte pretențiile reclamantului și nu a contestat dreptul de proprietate cu privire la bunurile descrise.