Tiberiu Popovici, un bărbat de 55 de ani din Oradea, a ajuns să locuiască într-o grotă din Apuseni, fără mâncare, doar cu apă de pe pereții peșterii. În timpul pandemiei, Tiberiu și-a pierdut locul de muncă și nu a reușit să mai plătească datoria băncii, atfel că banca i-a luat casa și a rămas pe străzi. Cu toate că are numeroase calificări, nimeni nu a vrut să-l angajeze și a ajuns să-și dorească moartea până când a ajuns în imperiul bunătății construit de Viorel Pașca.
În urmă cu câteva zile, Tiberiu a ajuns în satul Dumbrava cu o ambulanță, la centrul administrat de bunul samiritean care a ajuns o emblemă a ajutorului pentru cei muribunzi și uitați de lume. De mai bine de 15 ani, bărbatul le oferă adăpost și îi îngrijește pe cei năpăstuiți de soartă.
„Tiberiu e un om ca majoritatea dintre noi, normal, cu o oarecare calificare, ducând o viață normală, având un loc de muncă și o locuință proprie.După ce a fost dat afară de la muncă din cauza pandemiei, s-a aflat în imposibilitatea de a plăti o datorie băncii și astfel a ajuns să-și piardă casa, aceasta fiind luată de către bancă, iar el ajungând pe străzi”, povestește Viorel Pașca.
După nenumărare căutari în a-și găsi un loc de muncă, Tiberiu care a lucrat o viață, a ajuns să stea prin parcuri, dormind pe bănci unde a fost bătut și furat. A fost mecanic, apoi a muncit într-o fabrică, și ultima dată a lucrat ca paznic, înainte de pandemie. Văzând că nimeni nu îi e alături și simțindu-se pierdut, bărbatul s-a retras într-o peșteră din Suncuiuș, pe care o vizitase în tinerețe cu prienii lui și astfel a ajuns să trăiască ca în Evul Mediu. A dormit în ger, flămând, pe pământul ud și zile întregi a plouat peste el.
„Se ruga zilnic să moară până într-o zi când l-au găsit doi oameni care erau în căutarea plantelor medicinale și astfel au chemat salvamontiștii, iar bietul om a ajuns în cele din urmă la noi în îngrijire”, mărturisește Viorel Pașca.
Oamenii care ajung la Dumbrava sunt cei de care statul român află atunci când se îmbolnăvesc și ajung în spital. Nu au acte de identitate, asigurări de sănătate și, de cele mai multe ori, singura soluție este să-i trimită la Dumbrava.
„O parte dintre ei nu se adaptează. La noi, vin bolnavii imobilizați la pat, cu cancer, bolnavii cu forme foarte grave, amputați. Unii dintre ei se fac bine, alții se prăpădesc de boală și bătrânețe. Atunci când se fac bine, unii oameni decid să plece, alții vor să rămână, pe alții în încurajăm noi să plece, pentru că locurile sunt limitate. În prezent, avem 450 de locuri și vrem să mai deschidem încă 50”, ne-a spus Viorel Pașca.
Citește și