FOTO| Povestea cutremurătoare a Vioricăi, românca vorbitoare de 6 limbi străine, găsită moartă pe stradă: „Înmormântată fără preot și nici măcar o rugăciune”
Viorica Zaiat, o româncă de 45 de ani, a murit pe stradă, într-o colibă de lemn din grădina Spitalului Careggi din Florenţa. Italienii au fost impresionați până la lacrimi de moartea tragică a femeii care a ajuns pe stradă din cauza alcoolului și a singurătății.
Natalina Romeo, o italiancă din Florența, a mărturisit pentru Gândul că femeia a avut parte de un destin trist așa cum îl au, din păcate, foarte mulți imigranți.
„O femeie frumoasă cu un suflet mare, dar cu o poveste copleșitoare de viață. La un moment dat părea că se pune din nou pe picioare, însă sufletul ei era mult prea devastat de boală și suferință”, o descrie italianca pe româncă. Viorica era însă vorbitoare de 6 limbi străine și era licențiată în traduceri și interpretariat.
Povestea tristă a femeii începe însă în copilărie când a rămas orfană de ambii părinți. Odată ce a crescut, femeia a făcut o facultate și a ajuns să lucreze în Italia ca interpret pentru un judecător. Ulterior, s-a căsătorit cu un italian, dar a divorțat de fostul său soț. Căzută pradă depresiei, Viorica a ajuns în scurt timp să-şi piardă locul de muncă şi să doarmă în stradă. Pentru a da uitare suferințelor, femeia a început să consume alcool și s-a îmbolnăvit de ciroză hepatică.
A murit la 45 de ani, iar la înmormântarea ei au fost prezenţi doar cinci oameni, printre care doi oameni fără adăpost, români şi ei.
Un parc în memoria Vioricăi
Italienii au fost impresionați de povestea femeii care a fost publicată și de jurnaliștii de la CorriereFiorentino. Parcul Spitalului Universitar Careggi din Florența, se va numi „Area verde Viorica Zaiat”. Ideea a fost lansată de jurnaliști și a fost adoptată rapid de autorități.
„În coliba ei erau mereu cutii de vin. Vinul alb, cel care e cel mai ieftin, dar care distruge inevitabil stomacul. Nu a vrut să se schimbe, banii pe care i-a câştigat i-a cheltuit pe alcool. Ar fi putut să-şi refacă viaţa, să închirieze o casă, să redescopere dragostea, dar în adâncul sufletului său avea întuneric. Mulţi i-au spus să meargă să facă tratament, dar ea a refuzat, încăpăţânată, ascunzându-se în continuare după un zâmbet ce îi ascundea chinul”, notează jurnaliștii italieni.
La un moment dat, jurnaliștii italieni notează că în viața eu a apărut un nou punct de cotitură. Dorindu-și să-și schimbe viața, femeia s-a angajat la un supermarket din reţeaua italiană Esselunga.
„Iată-o la casierie: aceeaşi persoană, dar diferită. Unghiile lungi, colorate, părul curgându-i strălucitor. Reuşise să învingă soarta. Ea a spus că şi datorită acelui articol a reuşit să-şi găsească de lucru. În sfârşit, viaţă nouă, era fericită, aşa a spus ea. Locuia într-un azil de bătrâni şi îşi cumpărase o maşină nouă”, îşi amintesc italienii.
Ulterior, Viorica a avut un accident cu maşina şi a scăpat cu viaţă ca prin minune, dar a rămas cu sechele şi cu probleme mari. A fost internată la spital după accident, apoi a încetat să lucreze.
Femeia păstra un jurnal
În ultimii ani ai vieţii şi-a ras părul şi s-a întors în coliba insalubră. Alvaro, un medic voluntar în vârstă, s-a îndrăgostit de ea, ajutând-o cu tratamentul, iar preotul bisericii San Giovanni Battista a încercat să o ajute asigurându-i în fiecare zi prânzul şi cina. Inevitabil, boala i-a fost fatală.
Însoţită de doar cinci oameni pe ultimul ei drum, printre care Marius şi Adrian, doi oameni fără adăpost, Viorica s-a stins din viață din cauza unei boli necruțătoare: ciroză hepatică.
Ea a murit pe stradă, la vârsta de 45 de ani, într-o cocioabă de lemn din grădina spitalului Careggi din Florenţa. Uitată de toată lumea, în general indiferenţă. Au fost cinci persoane la înmormântarea ei, la Trespiano. Nici măcar un preot, nici măcar o rugăciune”, scriu italienii.
După moartea româncei, autoritățile au găsit în colibă un jurnal. Aşa au aflat că a fost timp de 10 ani căsătorită cu un italian din Rimini, care ulterior le-a povestit viața plină de suferințe a Vioricăi Zaiat.
Citește și