În nordul extrem al României, pe malurile Prutului se află unul dintre cele mai inedite şi totodată fascinante sate din ţară. Se numeşte Mitoc şi este desprins parcă din romanele fantastice sau din negurile istoriei.
La peste 80 de kilometri de municipiul Botoşani, undeva lângă o meandră a Prutului, se află comuna Mitoc, un loc situat, la capătul României. Populată de oameni care îndură cu stoicism iernile vitrege, verile fierbinţi dar mai ales izolarea, Mitocul este locul unde se poate supravieţui doar printr-o muncă intensă, potrivit unui reportaj realizat de Adevărul.
Sătenii sunt renumiţi pentru hărnicia lor, dar şi pentru un cătun cum nu se mai găseşte nicăieri în altă parte, cel puţin pe teritoriul ţării noastre. Este vorba despre satul Horia, o adunătură de case şi uliţe, pe malurile abrupte ale Prutului.
Gardurile, grajdurile sau coteţele din piatră au rămas însă în toată splendoarea lor arhaică, ca un simbol din vremuri imemoriale ale aşezării. Oamenii mai în vârstă, sunt mândrii de gardurile şi construcţiile lor de piatră.
Gardurile, casele, grajdurile se fac din piatră scoasă de săteni chiar din malurile Prutului. Autorităţile locale spun că întreg satul stă pe un important zăcământ de piatră. Până şi coteţul porcilor este din piatră.
Oamenii trăiesc din agricultură şi creşterea animalelor. Sunt oameni harnici care îndură toate greutăţile pentru a-şi hrăni familiile. ”Aici cine nu munceşte, nu prea are şanse să mănânce. Oamenii nu cer, muncesc”, precizează un sătean pentru Adevărul.
Cele mai vechi urme de locuire, în punctul Malul Galben, sunt tocmai din Paleolitic. Oamenii au continuat să trăiască la Mitoc şi în Epoca Bronzului, în Antichitate şi chiar şi în zorii evului mediu. La Mitoc s-a descoperit chiar şi o aşezare geto-dacică, cei de la care oamenii locului cred că au învăţat să zidească cu piatră.