Un pâlc de elevi determinați au protestat, marţi, în faţa sediului Ministerului Educaţiei, împotriva propunerii înființării de săli de detenție în școli pentru școlari recaltcitranți. Protestatarii au susţinut că nu au fost consultaţi în redactarea Statului Elevului, care prevede această inițiativă revoluționară. Pe bună dreptate, sunt școli, mai ales în mediul rural, care nu au toalete cu apă curentă, sau săpun, darămite fonduri pentru amenajarea unor spații decente de reeducare sau coerciție provizorie.
Ministerul Educaţiei a anunţat că se prelungeşte, până la 5 iulie, perioada de consultare publică privind proiectul Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar (ROFUIP) şi proiectul Statutului elevului.
”Vrem educaţie, nu detenţie”, ”Solicităm adoptarea Statului Elevului 2.0”, ”Solicităm retragerea proiectelor Ministerului Educaţiei”, ”Deca în detenţie”, ”Suntem elevi, nu deţinuţi”, ”Mai multe cărţi, mai puţine gratii”
Dacă un profesor consideră că un elev a deranjat ora, în loc să fie trimis la consiliere acel elev, este dus într-o altă cameră unde i se încalcă dreptul la educaţie, deoarece detenţia are loc în timpul orei respective, pierde materia şi şcolile nu sunt pregătite pentru astfel de măsuri.
Consultată de Gândul, psihoterapeutul Alexandra Cazacu, mamă a unei eleve care urmează să-și de-a Bac-ul, demontează scurt și la obiect această propunere anacronică a Ministerului Educație.
„Vorbești serios? Charles Dickens, în mileniul trei? Adică, în loc să înțeleagă motivația unui comportament inadecvat, cum zic ei, violent, agresiv, să apeleze la experți, psihologi ei încearcă să rezolve problema doar prin coerciție? Consilierea familială, consilierea școlară, profesori, părinți, elev…? Această măsură stupidă poate pune gaz pe foc, nu rezolva problema. Deci, dacă un copil vine beat la o școală dintr-un sat, ce faci? N-ai sală, n-ai pedagogi. Îl legi de pom în spatele closetului până îi trece, nu? La fel de eficient cum ai lega un consumator de droguri devotat de un pat. O zi, două, și pa!”