Sute de străzi au fost cumpărate de persoane fizice în „paradisul imobiliar” de lângă Timișoara. Cum procedează „băieții deștepți” pentru a scoate profit

În Dumbrăvița, una dintre cele mai bogate comune din România, de lângă Timișoara, sute de parcele au fost cumpărate la licitație și au devenit străzi de pe urma cărora proprietarii reușesc, prin portițe legislative, să încaseze sume bunicele de la cei care vor să aibă acces la terenurile sau imobilele lor. Practica a apărut în timpul „boom-ului imobiliar”, iar în prezent primăria vrea să regleze situația, relatează Observator.

„Băieţii deştepţi” lovesc din nou, de această dată în paradisul imobiliar din Dumbrăviţa, de lângă Timişoara, una dintre cele mai mari şi bogate comune din ţară. Hibele legislative şi dezinteresul edililor au facut ca sute de viitoare străzi să fi fost cumpărate, pe sume de nimic, de „investitori” cu acces la informaţiile din Planul Urbanistic Zonal (PUZ), relatează jurnaliștii de la Observator.

Potrivit acestora, reţeta este simplă: dai 6.000 de lei la o licitaţie ANAF, îţi cumperi o parcelă de aproape 10.000 de metri pătraţi pe care nu ai drept de a construi si aştepţi câţiva ani. Apoi le ceri celor care îşi cumpără terenuri în zonă taxă de servitute ca să poată primi autorizaţia de construcţie şi să îşi poată ridica imobile. Sau, şi mai bine, cedezi direct terenul de stradă primăriei, la schimb cu un altul construibil, de 100 de ori mai valoros, în altă parte.

Un exemplu este Cristi Brâncovan, care a a fost inspirat şi a cumpărat, la o licitaţie organizată de ANAF în 2019, o tarla de aproape un hectar în paradisul imobiliar Dumbrăviţa. Spune că o astfel de achiziţie a fost interesantă pentru că a fost foarte ieftin, 6.000 de lei, iar primăria nu a manifestat niciun fel de interes.

Primarul Horia Bugarin admite că până la administraţia sa, unitatea administrativ teritorială nu a participat la astfel de licitații și nu știe de ce.

„Taxă” pentru oricine vrea să construiască

Încasările lui Cristi Brâncovan au început  să curgă după câțiva ani, în prezent șase dezvoltatori imobiliari traversând terenul lui Cristi ca să ajungă la imobilele pe care le construiesc. Procedura e simplă: ca să obţină autorizaţie de construcţie, au avut nevoie de acordul lui, iar în schimbul acordului, proprietarul a cerut şi a primit o taxă de servitute, cuprinsă între 1.200 şi 1.700 de euro. Proprietarul trebuie să îşi dea acordul inclusiv pentru introducerea utilităţilor.

De eexemplu, Valentin Ungureanu construieşte o casă nouă, pe care intenţionează să o vândă, fix lângă cea în care locuieste.

„M-am întâlnit cu el (n.red. cu proprietarul), el a spus „da, ok, numai să ne înţelegem cumva să fie bine. Cum ne înţelegem? Adica, na… o mică atenţie… Ce înseamna atenţie? Bani. Deci, am platit cam 1200 de euro, pentru dreptul de servitute. Acces 100 de metri, să merg la proprietate”, spune Valentin Ungureanu, dezvoltator

Cristi Brâncovan susține că drumul săi este, de 18 ani, e unul privat. „Nu a interesat pe nimeni. Există soluţia expropierii pentru cauze de utilitate publică”, a explicat el. Cu alte cuvinte, Cristi e dispus să cedeze primăriei terenul însă cere la schimb un altul, în altă parte. În plus, vrea asigurări că drumul pe care îl cedează va fi făcut „ca la carte” de primărie în cel mult un an de zile, relatează Observator.

Potrivit sursei citate, legea îţi interzice să încasezi taxă de servitute dacă respectivul drum e singurul pe care poţi ajunge la proprietate. Dar Cristi a găsit o hibă în legislaţie şi încheie contracte, prin firma lui, doar cu dezvoltatorii care construiesc case pe care ulterior le vând. Spune că nu a îngrădit accesul niciunui proprietar şi că bani nu încasează de la toată lumea.

„Toţi cei care şi-au dorit să-şi reglementeze situaţia juridică au încheiat cu societatea pe care o reprezint contracte de servitute”, a spus Cristi Brâncovan. Proprietarul de drum spune că în această situație sunt „vreo” 6 dezvoltatori imobiliari, alţii si-au luat angajamente de a întreţine drumul.

Într-un alt caz, proprietar al unei străzi este un consilier județean din Caraş Severin. Ionut Popovici spune că acum câţiva ani a citit întâmplător un anunţ în Jurnal de Caraş-Severin, un ziar local, unde era un anunţ public, o invitaţie de participare la o licitaţie organizată de ANAF, regionala Timişoara.

Întrebat de suma cu care și-a cumpărat strada, Ionut Popovici spune că suma a fost destul de mică, „nu cred că are relevanţă, mai relevant este că primăria Dumbrăviţa ştia de această situaţie”.

Conform sursei citate, într-o astfel de situație se ajunge dacă un dezvoltator imobiliar nu îşi plăteşte TVA-ul, de exemplu, ANAF-ul pune sechestru pe terenurile sale. Cum loturile de case sunt deja vândute, drumul e cel care ajunge să fie scos la licitaţie publică pe bani de nimic. În felul acesta drumurile ajung la oricine licitează mai mult.

Horia Bugarin, primar din Dumbrăvița, susține că aceasta este o altă hibă legislativă, respectiv „faptul că primăria nu are drept de preemţiune, pentru că imediat după ce noi am venit, am participat la toate licitaţiile şi, din păcate, anumite persoane, de rea-credinţă, deşi noi eram prezenţi şi am şi licitat, au licitat peste primărie”.

Mai mult, s-a ajuns la situația absurdă ca drumul privat al consilierului din Caraş-Severin a fost asfaltat prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL)

„Da, am fost şi eu surprins, pentru că eu nu am ştiut că cumpăr o stradă. Am aflat că este o stradă în momentul în care am mers cu un topometrist să identific terenul. Să ştiţi că nu sunt bucuros că am o stradă, pentru că nu mă ajuta cu nimic şi nici nu sunt mândru de asta”, a spus Ionut Popovici.

„O fi frumoasă, dar ce să fac acolo, să vin cu familia şi să-mi pun masa în mijlocul străzii să luăm cina?!”, completează el.

Asemeni acestei străzi, alte opt au fost asfaltate cu bani prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Toate au proprietar privat. O parte dintre oamenii din Dumbrăviţa au auzit că unii vecini au mai avut necazuri cu accesul în propriile case. Îşi văd de viaţă înainte, fericiţi că nu li s-a întâmplat chiar lor.

Întrebat dacă s-a gândit să o cedeze primăriei, Ionut Popovici a spus că la un moment dat a ofertat această stradă cu titlu gratuit către primărie şi a fost refuzată.

„Cei care au venit au cerut bani. Miza este să-i despăgubească primăria sau să le dea terenuri în compensare care pot fi folosite apoi pentru construcţii şi dezvoltări imobiliare”, a explicat primarul.

Povestea a început în perioada de boom imobiliar, explică greaua moştenire, actualul edil al comunei Dumbrăviţa. Iar situaţia este bine-cunoscută, atât de Curtea de Conturi cât şi de DIICOT. Primăria încearcă acum să recupereze din străzile pe care nu le are în proprietate.

Potrivit lui Horia Bugarin, s-a pornit de la câteva sute şi au rămas în jur de 70, arată sursa citată.