TEAMĂ. Povestea mamei cu trei copii care a mers șapte zile și nopți 570 de kilometri până în pădurea amazoniană din cauza fricii de coronavirus: ”Știam pericolul în care îmi pun copiii”

O mamă din Peru, a trecut peste o cumpănă a vieții. Rămăsă fără bani de chirie și de mâncare și speriată din cauza pandemiei de coronavirus, Maria Tambo, 40 de ani, a hotărât să părăsească Lima pentru a se întoarce în satul natal din pădurea amazoniană, alături de copii săi. Drumul a durat șapte zile și șapte nopți, aproape 600 de kilometri.

Maria Tambo, alături de cele trei fiice ale sale, Melec, Amelie și Yacira, au pășit pentru prima dată în capitala peruană din Ucayali, datorită ambiției lui Amelie, 17 ani, fata cea mare, care câștigase o bursă la Universitatea Científica del Sur din Lima și visa să devină primul membru al familiei care a urmat studii superioare.

Maria a închiriat o cameră mică și s-a angajat într-un restaurant. Banii obținuți o ajutau să cumpere mâncare și să achite chiria, însă în momentul în care epidemia de coronavirus a lovit statul sud-american, peste 70% dintre angajați și-au pierdut locurile de muncă.

După două luni de izolare, Maria Tambo, dată afară de la serviciu, a rămas fără nici un ban din modestele economii. Cu transportul public blocat, singura opțiune era efectuarea călătoriei pe jos.

Știam pericolul în care îmi pun copiii, dar nu au avut de ales. Fie mor încercând să ies de aici, fie murim de foame în camera îngustă din Lima, spune Maria Tambo.

Împreună cu reporterul CNN Guillermo Galdas, Maria și fiicele ei au părăsit Lima la începutul lunii mai. Melec a stat în portbebeul mamei, iar Amelie a avut-o în grijă pe Yacira, de doar 7 ani.

Maria a plâns în timp ce îi fredona cântece de leagăn bebelușei Melec. În cea de-a treia zi de călătorie, unui camionagiu i s-a făcut milă de sărmana familie și a purtat-o până în primul oraș, oferindu-i, în același timp, mâncare din belșug. ”Mersesem atât de mult, încât am crezut că va fi sfârșitul”, i-a mulțumit salvatorului, cu lacrimi în ochi.

Maria Tambo a trebuit să parcurgă punctele de control ale poliției, stabilite pentru a împiedica rezidenții de la Lima, epicentrul pandemiei din țară, să răspândească virusul în zonele rurale.

Chiar înainte ca Maria și fiicele ei să intre în junglă, a fost interogată de un polițist: ”Nu poți trece pe aici cu copiii”, a spus ofițerul. Femeia a negociat cu el și a apelat la o minciună: ”Mă întorc la ferma mea, în Chaparnaranja”. Lima era o parolă de trecere fără valabilitate. Mama și copiii epuizați au continuat. ”Facem tot pentru a supraviețui. Virusul e mai înfricoșător decât să murim de foame”, a spus femeia.

După șapte zile și nopți, în care au parcurs peste 570 de kilometri, Maria Tambo și fetele ei au ajuns în provincia natală, Ucayali, unde locuiesc și indigenii Ashaninka, însă liderii locali se temeau ca aceastea să nu fie infectate cu coroncairus.

Maria a negociat cu liderii locali și i s-a permis să se întoarcă la domiciliu, cu condiția ca ea și copiii să se izoleze 14 zile.

Când a intrat în curte, s-a lăsat în genunchi și a început să plângă, mulțumindu-i lui Dumnezeu că a eliberat-o.

“Am crezut că vom muri”