Prezența cluburilor din fostul bloc sovietic în sferturi de finală era ceva obișnuit înainte de 1990, dar a devenit excepția de la regulă în secolul 21, când doar două echipe au atins sferturile: ȚSKA Moscova în 2010 și Șahtior Donețk în 2011, scrie Agerpres.
Cele două mari dispărute sunt Steaua București și Steaua Roșie Belgrad, singurele formații estice câștigătoare ale Cupei Campionilor, în 1986, respectiv 1991. Steaua n-a mai fost în primele opt echipe din Europa din 1989, iar Steaua Roșie din 1992.
Alt mare club din Est intrat într-un con de umbră e Dinamo Kiev, dublă câștigătoare a Cupei Cupelor, care a atins de șapte ori sferturile de finală în Cupa Campionilor între 1973 și 1992, însă numai de două ori în Liga Campionilor (sferturi în 1998, semifinală în 1999).
Lipsa mijloacelor și plecarea tot mai timpurie a celor mai buni jucători au slăbit aceste trei cluburi și le-au împiedicat să lupte cu marile forțe ale continentului.
Prăpastia financiară dintre partea de vest și cea de est a Europei s-a regăsit în ultimele tururi ale Ligii Campionilor. În afară de incursiunile punctuale ale lui Dinamo Kiev, ȚSKA Moscova și Șahtior, prezența echipelor din Est în sferturi de finală a dispărut după 1995 (Hajduk Split) și 1996 (Legia Varșovia și Spartak Moscova).
Bulgarii de la ȚSKA Sofia (4 sferturi între 1970 și 1992, niciunul după) și ungurii de la Ujpest (3, respectiv niciunul) țin de un alt secol.
Cluburile olandeze și belgiene au dispărut din top 8 european. Ajax Amsterdam a atins ultima oară sferturile de finală în 2003, iar PSV Eindhoven în 2007, după ce a jucat o semifinală în 2005.
Jucătorii formați de Ajax sunt racolați rapid de cluburile mai bogate din Europa.
Pe planul jocului, Johan Cruyff estimează că esența fotbalului olandez, faimosul „fotbal total”, s-a diluat. „Ajax ignoră principiile de bază”, a acuzat el la mijlocul lui august.
În Belgia, Anderlecht (câștigătoare a două Cupe ale Cupelor și a Cupei UEFA) a dispărut complet din top 8 european după ce a fost o prezență constantă (două semifinale și două sferturi în anii 80), simbol al declinului belgian.
Fostul mare jucător belgian Enzo Scifo explica acum trei ani: „Cei mai buni jucători evoluează în străinătate, ceea ce sărăcește campionatul, care totuși nu este ușor, fiindcă este fizic. Importanța banilor în fotbalul mondial este în defavoarea pieții noastre restrânse. În anii 80 și 90, Belgia încă mai atrăgea jucători străini foarte buni, mai ales olandezi. Azi nu mai e posibil”.