În vârstă de 45 de ani, Balaj pune punct carierei de arbitru, însă nu se retrage definitiv din fotbal. Din mesajul postat pe pagina sa de Facebook, Balaj lasă de înțeles că va ocupa o funcție importantă în fenomen și îi invită pe suporterii adevărați să i se alăture.
Mesajul integral postat de Cristi Balaj pe contul său de Facebook:
„Mă uit la această foaie de ceva timp și nu știu cum să încep. Era mai ușor cu foile de joc! Mă uit și nu îmi vine să cred că azi e ziua. ZIUA în care voi purta pentru ultima oară ecusonul de arbitru. Sună greșit ecuson, este parte din mine deja. Cum să te desparți de o parte din tine?! Îmi iau fluierul și intru: ultimele 90 de minute cu prietenul meu de mână. Îl am din anul 2008. A fost mereu acolo, la succese și eșecuri, la bine și mai puțin bine. La Steaua-Dinamo, în Champions League, în toată lumea.
Am o listă atât de mare mulțumiri, că aș umple două stadioane din țară. Dar în primul 11 vreau să îmi exprim recunoștința față de familie: în special față de mama și tata, tătucu și mami Nuți, Ela, fetele mele – Aida și Alisa. Nu pot să uit de prietenii mei dragi pentru care omul Balaj a însemnat mereu mai mult decât arbitrul Balaj. Au fost, sunt și vor rămâne mereu lângă mine, chiar și când nocturna se stinge și spectatorii pleacă acasă.
Vreau să le mulțumesc tuturor colaboratorilor de la CCA, FRF și LPF, tuturor oamenilor din fotbal de la care am avut ce învăța. Colegilor arbitri, alături de care am petrecut clipe de neuitat. Îmi pun mari speranțe că vor prețui ceea ce am construit împreună. Președinților de club cu care am păstrat o relație de respect reciproc. Fiecărui jucător care a transpirat pe terenul de fotbal alături de mine. Vreau să le mulțumesc tuturor jurnaliștilor și mărturisesc că am simțit că m-au răsfățat mai mult decât meritam.
Și mai ales vreau să îți mulțumesc ție, dragă suporter de România! Relația noastră nu a fost una de iubire, dar unde în lumea asta există cineva care îl place pe arbitru?! Dar a fost una de fair play și pentru asta îți mulțumesc. Am remarcat că stadioanele sunt din ce în ce mai goale și îmi pare sincer rău că te las și eu singur, dragă suporter! Dar nu îți pierde speranța. Și mai ales iubirea pentru fotbal.
Povestea mea cu fotbalul nu se încheie azi. Așa cum un suporter nu se leapădă de iubirea pentru echipa lui când se termină meciul și se reîntoarce acasă. Azi doar voi pleca de la stadion, nu și din fotbal. Și știu că împreună putem să creștem fotbalul din România. Așa că vreau să te rog, dragă suporter, să faci ceva pentru mine: să te bați! Da, să te bați. Știu că e anormal ca un arbitru să ceară BĂTAIE, dar eu asta te rog: să te lupți pentru ce iubești, pentru echipa ta, pentru legenda lipită pe ușa de la cameră, pentru fotbalul la care ții atât de mult. Luptă-te, respectă și iubește. Și restul se rezolvă!
Mă uit la foaia asta și nu mi se mai pare așa înfricoșător meciul de diseară. Nu e ultima mea seară. E prima! Prima în care vin lângă tine, în peluza mare a fotbalului, să cântăm împreună”