Contrastele din noul „El Dorado” al sportului rege sunt evidențiate într-un material cu titlu „Fotbalul chinez, prosper sau falit?”, realizat de BBC, în care sunt prezentate motivele care îi atrag pe jucători ca Nicolas Anelka și Didier Drogba către acestă țară, dar și ceea ce i-ar putea îndepărta.
Atacantul ivorian Didier Drogba l-a urmat pe fostul său coleg de la Chelsea, francezul Nicolas Anelka, într-un campionat care i-a tentat și pe alți atacanți din Premier Leaugue, cum ar fi Ayegbeni Yakubu și Fredi Kanoute, datorită puterii financiare a bogaților proprietari de cluburi.
China poate fi o destinație și pentru fostul căpitan al naționalei Angliei David Beckham și pentru un alt jucător de la Chlesea, Frank Lampard, în timp ce tehnicianul italian Marcelo Lippi lucrează deja acolo, conducând Guangzhou Evergrande către al doilea titlu consecutiv, câștigat în luna octombrie.
„Super Liga chineză – sau cel puțin câteva cluburi – este alimentată cu bani de dezvoltatori imobiliari cu uriașe proprietăți în întreaga țară. Guangzhou Evergrande este deținută de Evergrande Real Estate Group, iar președintele acestei societăți, Xu Jiayin, este cel mai bogat om din China continentală”, a declarat James Porteous, reporter sportiv la South China Morning Post.
„De ce vor acești oameni să-și cheltuie banii lor în fotbal este o altă întrebare. Pe de o parte, dragostea lor pentru fotbal este fără dubii și vor să fie asociați cu o echipă de succes. Pe de altă parte, unii cred că proprietarii încearcă astfel să intre în grațiile Guvernului. Aducând un prestigiu global fotbalului local îi poate ajuta pe aceștia să «dea bine» în fața puternicilor țării”, crede Porteous.
Dar curtarea politicienilor are un preț: Drogba încasează un salariu de 200.000 de lire sterline (245.000 de euro) pe săptămână, iar Anelka 170.000 de lire sterline (208.000 de euro). În contrast, coechipierul lor Feng Renliang, un jucător de 24 de ani, component al naționalei Chinei, avea 70.000 de lire sterline pe an (86.000 de euro), înainte de a se transfera la Guangzhou, în luna decembrie.
Cu toate că Drogba și Anelka au ajutat la ridicarea nivelului fotbalului într-o țară obsedată de Premier League, o serie de probleme afectează acest sport și acestea ar putea să-i facă pe Lampard sau Beckham să se gândească de două ori înainte să pornească spre est.
În timpul sezonului trecut, antrenorul echipei Shenhua Shanghai, Jean Tigana, a ajuns la stadion înaintea unui meci și i s-a spus că nu mai este nevoie de serviciile sale. Ținând cont că staful său fusese demis cu câtea zile înainte, echipa a fost forțată să joace în fața unei bănci tehnice goale.
Conducerea tehnică a echipei controlate de magnatul Internetului Zhu Jun a fost preluată de fostul selecționer al Argentinei Sergio Batista după o scurtă perioadă în care Anelka a fost antrenor-jucător.
Cu toate că Drogba s-a alăturat echipei în vară, Shenhua Shanghai a terminat pe un dezamăgitor loc 9, într-un campionat de 16 echipe. Mai mult, o dispută între acționarii clubului a făcut ca Anelka și Drogba să rămână neplătiți de mai mult timp, condiții în care cei doi ar putea face cale întoarsă spre Europa.
Fostul jucător al echipelor Manchester City și Celtic Glasgow, atacantul Chris Killen, aflat în China din iulie 2010, afirmă că astfel de experiențe sunt obișnuite într-un fotbal cu o infrastructură haotică și instabilă.
„Un club își poate schimba proprietarul sau numele în mijlocul sezonului. Aceasta este situația cu actualul meu club, Chongqing, care, în momentul de față, este în proces de schimbare a proprietarului, așa că nu prea știu unde voi juca în sezonul viitor. Un nou sponsor ar putea veni și muta clubul la Beijing”, a declarat internaționalul neo-zeelandez pentru BBC Sport.
Killen a explicat că starea dezordine în care se află fotbalul chinez îi afectează și pe jucători: „În Marea Britanie, obișnuiam să mă trezesc la 09.00 pentru a fi la antrenament la 10.00, dar de când am ajuns aici nu aflu ora antrenamentului decât cu o seară înainte. Erau bani mulți, dar nu la fel de multă organizare și asta se vedea și pe terenul de joc. Era un aflux de jucători, dar nu era o structură. Majoritatea jucătorilor de aici nu cunoaște elementele de bază ale fotbalului. Am văzut tineri talentați care pot dribla patru sau cinci adversari și apoi șuta la vinclu, dar dacă îi pui într-un sistem nu știu să marcheze”.
Prima ligă profesionistă de fotbal a fost fondată în 1994 și atras o audiență medie de peste 20.000 de spectatori pe meci în primele sezoane. După ce a fost înlocuită de Super Liga în 2004, meciurile aranjate pentru pariuri au îndepărtat fanii de această competiție, iar audiența medie a scăzut la circa 10.000 de spectatori.
În 2009, autoritățile chineze au lansat o campanie de reformă în acest sport, care a dus la arestarea a zeci de arbitri, jucători, oficiali și antrenori. Cel mai de succes arbitru chinez, Lu Jun, a fost condamnat în februarie la cinci ani și jumătate de închisoare pentru participarea la meciuri-aranjate, iar doi foști conducători ai ligii de fotbal au primit în iunie pedepse de câte zece ani și jumătate de închisoare pentru corupție.
Sunt semne că această curățenie coroborată de afluxul de jucători străini are efectul scontat, iar audiența a început să crească, ajungând sezonul trecut la circa 19.000 de spectatori pe meci.
„A durat mult ca încrederea fanilor să revină. În societatea chineză există multă corupție și multe lucruri se petrec în spatele ușilor închise, dar nu e chiar așa cum se spune. Nu am jucat în niciun meci aranjat ori care să mi se pară suspect. Pedepsele sunt atât de dure, așa că nimeni nu își mai asumă riscuri cum obișnuia să o facă”, a adăugat Killen.
Schimbarea imaginii fotbalului chinez îi aduce și pe sponsori înapoi. Compania media IMG, care încetase orice legătură cu Super Liga după scandalurile de corupție aflate în derulare în 2004, a încheiat în octombrie un parteneriat pe zece ani, în cadrul căruia va ajuta cluburile să-și îmbunătățească managementul, va contribui la dezvoltarea unor programe de pregătire și la aducerea altor sponsori.
În același timp, compania de produse electronice Toshiba și-a alăturat numele Cupei Chinei, în timp ce firma de echipament Nike „îmbracă” toate cele 16 echipe din prima ligă.
Cu toate acestea, Porteous averizează că schimbările în climatul economic chinez ar putea afecta posibilitatea ca și alți jucători să calce pe urmele lui Drogba și Anelka.
„Sunt semne că economia Chinei începe să încetinească. Proprietățile și investițiile vor primi probabil o puternică lovitură. Așa că nu se știe cât vor mai fi dispuse aceste companii la cheltuieli risipitoare, în codițiile în care vor avea probleme în activitatea lor de bază”, a conchis ziaristul.
Dezvoltarea Super Ligii chineze a avut un efect infim asupra echipei naționale. Cel mai populat stat din lume este pe locul 88 în clasamentul FIFA, cea mai slabă poziție din noiembrie 2010, după țări ca Insulele Capului Verde, Angola și Guineea Ecuatorială. Potrivit lui Cameron Wilson, editor-fondator al site-ului dedicat fotbalului chinez Wild East Football, motivele eșecurilor naționalei sunt mai mult de natură culturală decât legate de bani sau infrastructură.
„Chiar dacă ar fi investiți mai mulți bani în crearea de baze sportive și competiții, aceștia nu ar rezolva adevărata problemă, numărul insuficient de copii chinezi care practică fotbalul. Din cauza presiunilor de natură socială și economică, mulți părinți chinezi își îndeamnă copiii să-și petreacă după-amiezile și weekend-urile făcându-și temele pentru a învăța și a ajunge pe locurile limitate din universități, obținând apoi locuri de muncă mai bune pentru a-și ajuta părinții mai târziu. Politica unui singur copil amplifică această situație”, a afirmat Wilson.