VIDEO / Care a fost cea mai grea cursă din cariera Elisabetei Lipă. ”Barca aia nu mai plutea pe apă”
Marea campioană la canotaj Elisabeta Lipă, în vârstă de 58 de ani, a vorbit despre cea mai grea cursă din cariera sa de sportiv.
Elisabeta Lipă este una dintre cele mai titrate sportive din lume. A devenit cea mai medaliată canotoare din istoria Jocurilor Olimpice, cu cele cinci medalii de aur, două de argint și una de bronz cucerite într-o perioadă de 20 de ani. În anul 2000, Elisabeta Lipă a fost declarată de federația internațională de specialitate cea mai bună canotoare a secolului XX. Din 2009, Elisabeta Lipă este președintele Federației Române de Canotaj.
Elisabeta Lipă a fost invitată la podcastul ”Fain & Simplu”, realizat de Mihai Morar, unde a dezvăluit care a fost cea mai grea cursă din cariera sa. Este vorba despre cursa de 8+1 de la Jocurile Olimpice de la Atena, din anul 2004, unde echipajul României a câștigat medalia de aur.
Care a fost cea mai grea cursă din cariera Elisabetei Lipă. ”A fost cursa vieții mele și cursa vieții noastre”
”Nebunia aia a mea a fost ca să demonstrez că performanța nu are vârstă atunci când sănătatea îți permite, când ai ambiția aia de a reuși, când inconștiența vârstei nu te lasă să… (…) Exact aia din 2004 (n.r. a fost cea mai grea cursă) Aia a fost cursa vieții mele și cursa vieții noastre. Dar îți spun și de ce. Pentru că am revenit… Noi, trei ediții ale Jocurilor Olimpice, am fost pe primul loc în topul clasamentului pe țări la Jocurile Olimpice. Doar clasamentul făcut la feminin, nu și la masculin, că masculin nu aveam. Era inexistent canotajul masculin. Doar feminin. Am cucerit trei ediții ale Jocurilor Olimpice, trei titluri olimpice. Și pentru Jocurile Olimpice de la Atena am încercat să revenim echipa completă, dar două colege de ale noastre s-au pierdut pe drum. În timpul pregătirii, în timpul revenirii. Adică în 2003 nu am revenit optul de la Sydney, că două fete s-au pierrdut pe traseu. Nouă ne-a fost foarte greu să găsim două fete care să le înlocuiască. Și în acel an noi nu am câștigat nicio competiție, nici una”, a detaliat Elsabeta Lipă.
”Nu ne învingeau doar americancele, care au fost cel mai înverșiunat adversar al nostru, dec șio-au dorit cu toată ardoarea să ne bată și n-au reușit. Când mă vedeau revenind înnebuneau. Când mă vedeasu din nou în barcă înnebuneau. Și au zis: 2004 este anul nostru. Cu mine în barcă, dacă veneau americancele noi veneam pe trei, că mai aveam și olandezele care ne băteau. Și dorința era mare de a câștiga… Și totuși noi aveam ambiție să câștigăm. Și a venit momentul Jocurilor Olimpice, americancele deja se vedeau campioane olimpice așa de departe… că dacă ne dădeau câte trei secunde la regatele la care participam în cursul anului, era clar… Și cum le așază Dumnezeu întotdeauna, a așezat ca noi în serii să picăm cu ele. Ne-au bătut cu 18 sutimi. (…) Noi discutam foarte mult ca echipă. ca surorile. Rele la antrenament și ca surrorile în afara antenamentului. (…)
Noi plecam cu frică, nu mai plecam din pozitia de lider. Erra strict mental. Noi știam așa: suntem nașele lor ș ele erau fiunele noastre. În finală, n-a domit nimeni în acea noapte, ne-am perpelit ca micul pe grătar, n-a zis niciuna nimic, am ieșit la încălzire, se simțea emoția aia, dar numai cârmaciul vorbea. Noi am avut noroc că am avut un cârmaci jos pălăria. Ne-am aliniat la star, ele au încercat să facă ce au făcut în serii. Normal că nu le-a ieșit pentru că noi le suflam în ceafă și ele erau la două culoare de noi. dacă îți imaginezi că simți adversarul că vrea să se desprindă de tine și nu poate. Și când am intrat pe ultimul 500 de metri, finish-ul a fost ceva foarte greu de descris. Barca aia nu mai plutea pe apă, zbura. Zbura. Le-am dat două secunde. Nu au știut ce li se întâmplă, n-au putut să se ridice din barcă la premiere”, a adăugat marea sporrtivă.