Astfel, în timpul meciului cu BK 46, disputat luni, Marchiș s-a ciocnit puternic, în săritură, cu colegul său din apărare, Matias Majapuro. Acesta din urmă a căzut în cap și a rămas inert.
Românul stabilit de 16 ani în Finlanda a avut prezența de spirit și a sărit să-i acorde primul ajutor coechipierului intrat în agonie.
Marchiș a povestit pentru Sportnews.ro cum s-a petrecut incidentul: „Nu era salvare la stadion. Nu este ca la noi, în România. A venit după vreo 10 minute.
Lumea intrase în panică. Am sărit repede să-l pun într-o parte, să nu-și înghită limba. Așa am văzut și eu la televizor. Avea maxilarul încleștat. Cu greu i-am deschis gura și i-am scos limba. Răcnea ca un animal, săracul.
Când au ajuns medicii, Matias își revenise. Vorbea și mergea pe picioare. Era amețit, încerca să fugă, dar nu știa pe ce post joacă”.
Experiența l-a ajutat pe Marchiș: „Am mai trecut prin așa ceva în urmă cu un an și jumătate, dar n-a fost atât de grav ca acum.
Mă bucur că Matias a trecut cu bine peste acest incident. Medicii care l-au consultat la spital au spus că fără intervenția mea ar fi murit”.
Fotbalistul originar din Bistra, județul Maramureș, este privit ca un erou de comunitate:
„Toată lumea mă felicită, colegii de la serviciu m-au aplaudat a doua zi. Mă simt bine, dar eu nu consider că nu am făcut un gest ieșit din comun. Matias m-a sunat și mi-a mulțumit pentru că i-am salvat viața.
Eu am continuat meciul, dar mă gândeam numai la Matias. Mă rugam să fie bine, să nu i se întâmple ceva.
Am fost îngrijorat cele trei-patru ore cât a fost la spital. Eram direct implicat, chiar dacă el se ciocnise de mine. În urmă cu patru, tot pe 17 august, a murit tata și făceam tot felul de scenarii”.