„După atâția ani petrecuți în Valahia noastră, am ajuns acolo, în ”87, cu inima îndoită. Cel care m-a propus și m-a susținut a fost Valentin Ceaușescu. Am găsit o echipă mică, dar cu oameni sufletiști, de mare onoare și de mare ținută morală. Nu numai publicul era extrem de civilizat și aprecia jocul de calitate, dar și cei câțiva conducători (n.r. – Cornel Cacoveanu era președinte în acea perioadă) care se chinuiau să susțină echipa în condiții destul de grele. Erau niște oameni care atunci când promiteau ceva sau își luau o anumită obligație o respectau cu sfințenie. M-a surprins, din acest punct de vedere, că am găsit o cu totul altă lume decât cea care, practic, știam că este numai pe la noi, unde se mai plimbă vorbele, prin zona noastră de sud. Adevărul este că am găsit niște băieți cu o educație deosebită, împreună cu care am reușit, în ciuda greutăților și a lotului destul de modest, să îndeplinesc obiectivul și să salvez echipa de la retrogradare”, spune Cornel Dinu pentru „ring”.