”Am trecut și peste asta (n.r. perioada de aproape un an și jumătate petrecută în detenție, în Dosarul Transferurilor). Am văzut cu ocazia asta, vorba cântecului, care-i om și care-i câine. Au fost mulți oameni care m-au sprijinit, atât moral cât și material. Dar, în general, am fost ajutat și am reușit să trec mai ușor. Acum e mai greu, după căzătura asta de acasă (n.r. Jean Pădureanu a căzut pe scările din casa lui, după ce în închisoare căzuse la baie). Mă dor picioarele de parcă îmi bagă cineva cuțite în mușchi”, a declarat Pădureanu.
Fostul președinte al Gloriei a precizat că a făcut închisoare degeaba, fiind nevinovat. ”Sută la sută am făcut degeaba. Dar de vreme ce legiutiorii au zis că am fost vinovat, nu-i pot eu contrazice. Dimpotrivă, sunt sărac lipit pământului. Aștept mila prietenilor. Toți banii pe care îi am în buzunar sunt 40 de lei (…) Rău nu am dus-o, dar nu pe măsura părerii multora din oraș, care ziceau că-s putred de bogat. Nu le doresc decât să fie bogați ca mine și atunci o să ajungă cerșetori. Concluzia e că n-am fost pus pe furat, am fost pe activitate și vrând nevrând a mers activitatea”, a declarat Pădureanu pentru sportulbistritean.ro.
El a mai precizat că are un mare regret acum, ajuns la bătrânețe. ”Am un regret mare. Am venit la Bistrița când aici fotbalul era de nimic. L-am îndreptat cum am putut și uite că acum e tot nimic. Mi-aș vinde și sufletul pentru el, dacă aș putea să-l salvez și să las echipa asta bistrițenilor”, a conchis Pădureanu.