Iuri Panchenko, antrenorul formației feminine de volei CSM București, nu a putut fost lăsat să intre în Ucraina la înmormântarea mamei, din cauza războiului.
Războiul dintre Rusia și Ucraina a afectat și continuă să afecteze pe toată lumea, inclusiv pe cei din lumea sportului. Iar unul dintre cei mai încercați din cauza acestui conflict e Iuri Panchenko, tehnicianul care a antrenat echipa feminină de volei CSM București în returul campionatului Diviziei A1.
Cu el la timonă, „tigroaicele” au terminat pe locul 6 în clasament. Născut la Kiev, acum 65 de ani, dar cetățean rus în acte, acesta suferă o mare dramă personală de la începutul războiului.
„Pentru mine este foarte, foarte greu de vorbit. Prefer să nu intru în politică. Mama mea a murit la Kiev și eu nici nu am putut să merg acolo la înmormântare. Este o mare durere, nici nu pot vorbi despre asta”, a declarat Iuri Panchenko, antrenor volei CSM București.
El spune că de la începutul războiului a rămas singur și că în ciuda conflictului, legăturile de familie au rămas. „Din păcate acum am rămas singur. Sunt câțiva care au plecat și câțiva care sunt încă în Ucraina, dar bunele relații au rămas, chiar dacă nu ne vedem”, a mai spus Iuri Panchenko.
În anii ’80, Iuri Panchenko era unul dintre cei mai valoroși voleibaliști ai lumii. Cu o înălțime de 1,98 m, el era titular în naționala care domina voleiul mondial la acea vreme, cea a fostei Uniuni Sovietice.
La Jocurile Olimpice a cucerit aurul în 1980, la Moscova – după ce în semifinale învinsese România – și argintul la Seul, în 1988. De asemenea, are un aur și un argint la Campionatul Mondial și nu mai puțin de cinci titluri europene. De multe ori, în competițiile importante, drumurile URSS s-au intersectat cu cele ale naționalei României.
Tocmai de aceea, s-a bucurat că a putut antrena la noi, căci s-a întâlnit cu mulți foști rivali care acum i-au devenit prieteni. „Am jucat contra României la Campionatul Mondial, la Campionatele Europene și chiar la Jocurile Olimpice. Și contra lui Dinamo. Erau o echipă excelentă, cu jucători foarte puternici, interesanți. Aveau o tehnică incredibilă și o mare rapiditate în joc, reușind să deschidă jocul când te așteptai mai puțin. De aceea, când prindeau o zi bună, era greu să-i oprești”, a mai afirmat acesta.
El spune că diferența dintre generațiile de atunci și cele de acum e făcută de dragostea de țară, mult mai mare atunci, și de interesul material, mult mai dezvoltat acum. „E greu de comparat cu vremea noastră, pentru că acum e altfel. Acum, banii sunt cei mai importanți. Dar la noi nu era cazul. Am găsit aici și prieteni care au jucat în naționala României, și ei au spus că nici pentru ei nu era o problemă de bani, ci de mândrie să joace la națională. Exact așa era și la noi”, a mai spus acesta.
Chiar dacă acum antrenează echipe feminine de volei, Iuri Panchenko a condus de-a lungul carierei și formații masculine: „După părerea mea e mai ușor să lucrezi cu fete, dar e mai greu să găsești un sentiment. Trebuie să fii mai diplomat, pentru că dacă începi să vorbești mai urât s-a terminat totul și atunci, din punctul ăsta de vedere, devine mai ușor cu băieții”.