Echipamentul Nike TurboSpeed în care va concura echipa de atletism a SUA la JO, în probele de viteză, se spune că va duce la îmbunătățirea performanțelor pe 100 de metri cu circa 0.023 secunde, dar unele surse susțin că ar putea fi încadrat și la categoria dopaj tehnologic.
Timpul de 0.023 secunde pare infim pentru un profan, însă în cazul unor atleți profesioniști o diferență de câteva zecimi de secundă poate însemna o clasare care să îți aducă o medalie de argint în locul uneia de bronz, așa cum s-a întâmplat la ultima ediție a JO, precizează alerg.ro.
Secretul acestui nou model de echipament constă în plasarea bine calculată a unor încrețituri și orificii fine în textura materialului, la nivelul brațelor și picioarelor, ceea ce permite creșterea aerodinamicității atletului. După mai bine de 12 ani de cercetări, experții de la Nike au decis să preia în atletism o tehnologie folosită deja în cazul mingilor de golf, și care a dus la creșterea semnificativă a distanțelor parcurse de acestea în zbor. A mai fost nevoie de circa 1000 de ore de testare în condiții speciale (în wind-tunnel) și s-a ajuns astfel la TurboSpeed.
„Am testat echipamentul în probe de 100 m, 200 m, 400 m și nu ne-a venit să credem văzând rezultatele”, spune Martin Lotte, director de creațe la Nike. „Credem că el va contribui decisiv la stabilirea podiumului la JO”.
Cât de cinstită este însă această îngemănare dintre Citius, Altius, Fortius, ca principii ale olimpismului, cu elemente precum titanul, carbonul și poliuretanul, adică cele mai recente tehnologii? Este dificil de oferit un răspuns în acest moment, chiar dacă se vorbeșe deja de „doping tehnologic” prin folosirea unui astfel de echipament.
Dr. Ross Tucker de la Sportsscientists.com consideră însă că o îmbunătățre cu doar 0.2 la sută a performanți (așa cum o promite Nike) poate face uneori diferența, însă este foarte posibil ca testele făcute să nu fie relevante, deoarece procentul se încadrează într-o marjă rezonabilă de eroare. În plus, este deja o tradițe ca la fiecare patru ani, în preajma JO, marile companii să anunțe cu surle și trâmbițe noutăți tehnologice sau o nouă linie de echipament, ca parte a unei strategii de marketing menită, evident, să ducă la creșterea vizibilității și a vânzărilor. Oricum, eficiența acestui echipament se va vedea numai în condiții reale, în competiții.
Însă, în acest caz se ridică o nouă întrebare: este ok să fie permisă folosirea unui astfel de echipament care promite să ducă la îmbunătățirea artificială a performanțelor sportive? Există un precedent celebru în acest sens. La JO de la Beijing, în 2008, unii înotători au folosit un echipament revoluționar, numit LZR. La fel și la marile competiții din anul următor.
În acest timp, au fost doborâte aproape 150 de recorduri mondiale și olimpice, ceea ce – pe bună dreptate – a ridicat mari semne de întrebare despre echipament. Așa că, din 2010 acesta a fost interzis. Ca urmare, ponderea noilor recorduri a scăzut foarte, foarte mult.
Citându-l tot pe dr. Ross Tucker, trebuie spus că este totuși greu de făcut o comparație a echipamentului de înot cu al celui de alergare. Dacă cel dintâi a dus, în situații comparabile, la îmbunătățirea performanțelor cu circa 1.6%, cel din urmă, după cum am spus, ar face-o de vreo opt ori mai puțin. Adică e aproape irelevant.
Așadar, urmează de văzut cum se va comporta TurboSpeed la Olimpiadă și dacă va fi sau nu un echipament ce va putea fi încadrat la categoria de „dopaj tehnologic”.
Până atunci haideți să rămânem la superba sfidare față de tehnologie din partea lui Usain Bolt, care aleargă în marile competiții cu o vestă care îi flutură continuu în vânt și care, chiar dacă nu îl ajută, nici nu îl împiedică să câștige și să fie un mare campion.