EXCLUSIV VIDEO | Gabriela Szabo: ”63% din populația României nu practică niciun exercițiu fizic. Situația din sport este de nerecunoscut, este dezastru”
This browser does not support the video element.
Gabriela Szabo trage un semnal de alarmă care, pe termen mediu și lung, este îngrijorător. Obezitatea se face simțită și în România, de mai mulți ani, iar copiii nu sunt feriți. Fosta mare campioană olimpică și mondială spune, în interviul pe care l-a acordat pentru Gândul, că România suferă la capitolul ”cultură sportivă”, 63% din populația României nu practică niciun exercițiu fizic, iar pandemia de coronavirus a amprentat negativ toate eforturile depuse în trecut.
”Până la începerea pandemiei, noi aveam campanii extraordinar de mari de promovare a clubului (Clubul Sportiv Municipal București – n.r.) în rândul copiilor. A venit perioada de pandemie și a trebuit să ne oprim. În ultima perioadă, am pierdut și foarte mulți copii din cauza pandemiei. Acum, ușor, ușor, începem să creionăm activitățile.
Important este să fii în mijlocul copiilor și să promovezi. România suferă foarte tare la partea de dezvoltare a culturii sportive. 63% din populația României nu practică niciun exercițiu fizic”, mai spune Gabriela Firea.
Interviul poate fi urmărit și pe canalul de YouTube GÂNDUL.
”Suntem într-o situație de nerecunoscut în sport, este dezastru”
Sportul în România nu s-a regăsit printre prioritățile guvernelor care s-au succedat, iar acum a ajuns la un număr foarte mic de copii legitimați la cluburi, atenționează Gabriela Szabo.
”Oricum, suntem într-o situație de nerecunoscut, pentru că sportul, de 10-15 ani, nu este, nu a fost în primele opt priorități pentru un guvern. Acum, este doar de imagine. Atletismul ar trebui să fie cel mai promovat sport la nivelul România, fiecare club din România ar trebui să aibă secție de atletism.
Dacă te uiți pe hârtie, la Federație, nu cred că are mai mult de 6.000 de copii legitimați la nivelul României. Asta ce înseamnă? Dezastru. Urăsc cuvântul dezastru.
Ne uităm la handbal, cel mai finanțat sport din România, milioane de euro investiți. Știți câți sportivi sunt legitimați la nivelul României? 7.000. Ce înseamnă asta? De unde să ai masă de selecție pentru marea performanță?”, susține Gabriela Szabo.
”Critica te ține cu picioarele pe pământ, altfel am crede că totul este perfect”
După retragerea din activitatea sportivă, Gabriela Szabo a pornit într-o altă ”cursă”, administrativă, la început în cadrul Federației Române de Atletism, apoi ca ministru al Tineretului și Sportului, iar de aproape cinci ani, la conducerea Clubului Sportiv Municipal București.
”Nu este stresant (n.red. – acest altfel de ”maraton”), nu sunt un om care pune urechea în stânga și în dreapta. Poate că înainte mă deranja… Să știți că mie îmi place critica, vin din sport, e mult mai sănătoasă critica. Mă bucur că sunt oameni critici, pentru că te țin cu picioarele pe pământ. Altfel, ce Dumnezeu, am zbura tot timpul și am crede că totul e perfect?
Zsolt nu prea avea de ce să mă critice la antrenamente, eram un sportiv extrem de conștiincios, pasionat de ceea ce făceam, dădeam 100% din potențialul meu în antrenament, eu trăiam antrenamentul mai mult decât concursul. Pentru mine, concursul era o floare la ureche, ieșeam cu capul sus.
Acum, la CSO Voluntari, coordonează, îi place foarte mult ce face, este omul care construiește, construiește frumos. Este la atletism și dezvoltă această parte de atletism. De doi ani de zile, de când lucrează la CSO Voluntari, are peste 200 de copii, o pepinieră cu trei antrenori. Au rezultate extraordinare la nivel de seniori, au titluri naționale, titluri balcanice, au recordul la 4 x 400 m masculin. Are satisfacții foarte mari. Satisfacția că plantează, în fiecare zi, pentru atletismul românesc”, susține Gabriela Szabo.
În prima parte a interviului, Gabriela Szabo vorbește și despre celălalt “maraton” la care s-a înhămat după ce a părăsit activitatea competițională, în urmă cu 18 ani, despre Clubul Sportiv Municipal (CSM) București și ”bullying-ul” permanent pe care îl resimte de când a preluat conducerea acestui club. Ea vorbește despre problemele clubului și spune că există patru dosare penale, dintre care unul la DNA, după rapoartele întocmite de Curtea de Conturi și Corpul de Control. Prima parte a interviului cu Gabriela Szabo poate fi citită AICI.
Gabriela Szabo a elucidat și misterul celor 6,6 kilograme de aur în lingouri pe care le-a câștigat după Golden Four, în urmă cu 25 de ani, când avea 21 de ani. Fosta mare campioană povestește AICI unde sunt acum lingourile de aur.
În interviu dezvăluie și ce a determinat-o, în 2004, să se retragă după o carieră fulminantă, în urma căreia rămâne, fără doar și poate, una dintre cele mai mari atlete ale României. Povestea despre ”bătălia dintre minte și corp” care a făcut-o să abandoneze cursa de 5.000 de metri de la Birmingham și apoi să renunțe la Olimpiada din 2004 și să se retragă definitiv din competițiile sportive o puteți citi AICI.
Multipla campioană olimpică și mondială a mai mărturisit AICI și cu ce se încălța la antrenamente atunci când s-a apucat de atletism, aducându-și aminte că ”pantofii cu cuie erau un lux”.
Gabriela Szabo are nu numai un trecut sportiv cu totul excepțional, dar și bucurii sufletești ale prezentului. Nepoțica ei, Vera Mei, va împlini 3 ani pe data de 27 august, iar relația sa sentimentală cu Zsolt Gyongyossy, cel care a antrenat-o tot timpul și care i-a devenit soț, este una cu totul specială. Puteți citi AICI de ce spune Gabriela Szabo că între ea și Zsolt Gyongyossy este mai mult decât ”chimie”.
Înaintea fiecărei competiții, sportivii au tabieturi care îi ajută să se concentreze, iar Gabriela Szabo nu putea să facă excepție de la această regulă nescrisă. AICI puteți afla ce făcea multipla campioană olimpică și mondială în momentele premergătoare curselor care i-au adus trei medalii olimpice și 11 titluri de campioană mondială.
Gabriela Szabo și-a amintit zilele fierbinți ale Revoluției din 1989, atunci când avea doar 14 ani și evenimentele au surprins-o în cantonament. Puteți citi AICI unde a mers sportiva, prima oară, în România anului 1990, și ce emoții au încercat-o.