Brazilianul Diego Ferraresso, de la FC Buzău, spune că româna e mai grea decât bulgara, țara sa de adopție.
Situată pe locul 5 cu patru etape înainte de terminarea sezonului regulat, Gloria Buzău are șanse mari să-și vadă visul cu ochii și să lupte în primăvară pentru promovarea în Superligă. Unul dintre jucătorii care au contribuit la această performanță este brazilianul Diego Ferraresso, care evoluează pe postul de fundaș stânga. Vorbitor a cinci limbi străine, el are o poveste fascinantă.
În vârstă de 31 de ani, Diego a plecat de acasă, din orașul Serra Negra, pe când avea doar 16 ani. După cum povestește, a plâns mult, pentru că tatăl lui a murit cu o lună înaintea primei lui plecări spre Bulgaria, țară care avea să-i devină și patrie adoptivă, el având și pașaport bulgăresc.
„Am plecat de acasă la 16 ani. A fost greu, căci cu doar o lună înainte mi-am pierdut tatăl, a murit. Apoi a trebuit să plec pentru prima dată în Bulgaria. Pentru mine a fost dificil, dar am crezut că asta e cel mai bine pentru mine, să vin în Europa, să joc fotbal. Am plâns la început pentru că eram apropiat de tată. Și de familia mea. Dar asta e viața, a trebuit să vin, să-mi ajut familia, mama, sora”, a spus Diego Ferraresso, fotbalist Gloria Buzău.
Venit anul acesta la Buzău, după o carieră petrecută în cea mai mare parte la echipe din Bulgaria, sud-americanul spune că aici se simte ca acasă, pentru că orașul îi aduce aminte de localitatea lui natală.
„Mă simt bine, îmi place orașul, nu e mare, dar nici mic, e mediu, la fel ca orașul meu din Brazilia. Îmi place mult, și familiei mele la fel” – Diego Ferraresso, fotbalist Gloria Buzău.
Ajuns în Bulgaria la vârsta de 16 ani, Diego a primit după câțiva ani și cetățenia bulgară, jucând chiar și în naționala de tineret pentru vecinii noștri de la sud de Dunăre.
Pentru mine acum cred că cea mai grea limbă este româna, pentru că vorbesc, în afară de ea, cinci limbi străine. Vorbesc bulgara, portugheza, spaniola, poloneza și engleza. Acum am început să învăț și româna – Diego Ferraresso, fotbalist Gloria Buzău
Ca orice brazilian, fundașul Gloriei Buzău a început fotbalul visând să calce pe urmele idolului său, Ronaldinho.
„Am început pe stradă, pe asfalt, cu prietenii, pentru că în Brazilia este normal să începi așa să joci. Mie mi-a plăcut cel mai mult Ronaldinho. Când eram tânăr mă uitam la el când juca la Barcelona. Pentru mine era cel mai bun jucător din lume. Era idolul meu”, a mai spus Diego Ferraresso.
Diego poartă pe echipament un număr puțin întâlnit în meciuri, 87: „Îmi place numărul 8. Când eram tânăr jucam mijlocaș și îmi plăcea 8. Sora mea e născută pe 8 iulie și de aceea am ales numărul”.
Sosit la Buzău alături de soție și de cei doi copii, de 6, respectiv 3 ani și jumătate, Diego și-a amintit ce a făcut cu primii bani primiți ca salariu în Bulgaria. „Am mers la cumpărături să îmi iau câte ceva, pentru că în orașul meu nu aveam. Iar Sao Paulo e la două ore, două ore și jumătate de mers cu mașina. În Bulgaria era un oraș apropiat la distanță de o oră cu mașina, așa că am mers cu niște prieteni la cumpărături și am luat câte ceva”, a mai spus Diego Ferraresso.
În ceea ce privește visele sale fotbalistice, brazilianul, care are 31 de ani, recunoaște că viața l-a învățat să aprecieze exact ceea ce are. „Nu am asemenea vise să merg într-o țară mare să joc, sau într-un fotbal mare. Pentru că trăiesc în Brazilia, acolo avem 230 de milioane de oameni și jucătorii vor să vină în Europa să joace. Când am început fotbalul nu credeam că voi veni în Europa să joc fotbal. Credeam că joc doar pentru distracție, dar am avut șansa să vin și îmi place viața mea. Am jucat în Bulgaria, Polonia, în România, dar desigur că dacă voi avea șansa să merg în Germania sau Italia. Știu că e dificil, pentru că am 31 de ani, dar dacă am șansa vreau să merg în Italia sau Spania să joc”, a declarat Diego Ferraresso.