Gheorghe Hagi împlinește astăzi 49 de ani

Fostul căpitan și selecționer al echipei naționale a României, Gheorghe Hagi, considerat „Regele” fotbalului românesc, născut la 5 februarie 1965, la Săcele, împlinește, miercuri, 49 de ani.

Hagi, care a fost mezinul familiei, a început să joace fotbal în curte, cu o vezică de porc. Mai târziu, bunicul său i-a confecționat o minge din păr de cal, apoi, la vârsta de șase ani, mama sa i-a dăruit o minge din cauciuc.

În luna aprilie a anului 1975, Hagi a pășit pentru prima oară la porțile unui club de fotbal, Farul Constanța, unde a fost luat în primire de Iosif Bukossi, primul lui antrenor. La vârsta de 11 ani, Gică Hagi evolua în prima competiție, „Cupa Speranțelor”, pentru ca în 1978 să fie legitimat la clubul de pe Litoral.

În 1980, Hagi a fost cooptat în proiectul „Luceafărul” – echipa națională de juniori – pentru ca doi ani mai târziu, la vârsta de 17 ani, 7 luni și 6 zile, să debuteze în Divizia A, în partida SC Bacău – Farul Constanța, scor 3-0.

După numai un an, Gică își făcea debutul la echipa națională, în mandatul lui Mircea Lucescu, într-o partidă cu Norvegia, susținută de „tricolori” la Oslo, la 10 august 1983, scor 0-0.

În anul 1983, Hagi a devenit jucătorul echipei Sportul Studențesc, echipă cu care a ocupat locul al doilea la sfârșitul sezonului 1984-1985. Evoluțiile sale de excepție au atras privirea marilor cluburi de atunci, Steaua și Dinamo, oficialii grupării „roș-albastre” reușind să ajungă la un acord cu cei de la Sportul Studențesc pentru un împrumut.

La nici jumătate de an, Hagi înscria pentru Steaua unicul gol al Supercupei Europei, de la Monte Carlo, în partida cu Dinamo Kiev, gol ce avea să aducă cel de-al doilea trofeu european. La finalul sezonului, Hagi nu a mai revenit în „Regie”, așa cum se convenise prin contract, și a rămas la Steaua, de unde în 1990 a plecat la Real Madrid pe o sumă de 4 milioane de dolari, record ce avea să fie doborât, oficial, abia în 2008, prin plecarea lui Ionuț Mazilu la Dnepr Dnepropetrovsk.

Palmaresul lui Hagi în primul eșalon din Romania totalizează 223 meciuri și 141 goluri, trei titluri de campion și trei Cupe ale României. Gheorghe Hagi a fost de două ori cel mai bun marcator din campionatul României, în sezoanele 1984/1985 și 1985/1986.

În perioada petrecută în Spania, Hagi a evoluat la cele două mari forțe ale Primerei Divizion: Real Madrid (1990-1992, 19 goluri în 64 de meciuri) și FC Barcelona (1994-1996, 7 goluri în 36 de meciuri). Golul de la jumătatea terenului din partida Osasuna – Real Madrid este un moment de vârf al carierei lui Hagi în Primera Division. Marele regret al lui Hagi este că nu și-a trecut în palmares titlul de campion al Spaniei în perioada petrecută în această țară.

Intrată într-un con de umbra, cariera lui Gheorghe Hagi a fost „resuscitată” de antrenorul care l-a selecționat prima oară în echipa națională, Mircea Lucescu. Între Madrid și Barcelona, Hagi a îmbrăcat tricoul Bresciei (1992-1994).

După „era Barcelona”, între 1996 și 2001, Hagi a decis să treacă Bosforul, în Turcia. Privit cu neîncredere, transferul său la Galatasaray Istanbul s-a dovedit a fi „renașterea” ca fotbalist al lui Hagi. În tricoul „Cim-Bom”-ului, Gică Hagi a jucat 167 de meciuri și a înscris 78 de goluri. În afara acestor cifre, Hagi a adunat patru titluri de campion și două Cupe ale Turciei, o Cupa UEFA și Supercupa Europei. Galatasaray a fost clubul unde Hagi și-a încheiat cariera.

Hagi a fost recordmanul absolut al echipei naționale: cele mai multe banderole de căpitan, cele mai multe selecții și cele mai multe goluri. Seria recordurilor a fost întreruptă de Dorinel Munteanu, care a devenit cel mai selecționat jucător din istorie. Hagi rămâne golgeter all-time, cu 35 de goluri.

Hagi a participat la trei ediții ale Campionarului European (1984, 1996 și 2000), precum și la trei ediții ale Cupei Mondiale (1990, 1994 și 1998). După ediția din 1994 a Cupei Mondiale, Hagi a ieșit al patrulea în ancheta anuală a revistei France Football, cea care acordă Balonul de Aur. La finele anului 1999, a fost desemnat fotbalistul român al secolului, iar în 24 aprilie 2001, sub titulatura Gala Hagi, i s-a organizat un meci festiv de retragere.

Chiar dacă în palmaresul său de jucător nu figureaza decât trei trofee pe plan internațional, Hagi a fost unul dintre fotbaliștii de vârf ai anilor ’90. Odată cu încheierea carierei de jucător, Hagi a ales-o pe cea de antrenor, care până în prezent nu i-a adus, însă, mari realizări.

Imediat după retragere, Hagi a devenit antrenor al echipei naționale a României în anul 2001. Prima echipă, primul eșec. Hagi nu a reușit să califice echipa la Cupa Mondială din 2002, demisionând după barajul cu Slovenia. În 2003, a devenit tehnicianul echipei turce Bursaspor, de unde a demisionat din nou, iar în sezonul 2004-2005 s-a aflat pe banca tehnică a formației Galatasaray Istanbul, în momentul numirii sale stadionul Ali Sami Yen fiind arhiplin. Sezonul a fost unul modest, dar a fost salvat pe final prin câștigarea Cupei Turciei, de altfel, singurul trofeu din cariera de antrenor a lui Gheorghe Hagi. La scurt timp, el a demisionat de la Galatasaray, nemulțumit că șefii clubului nu i-au adus jucătorii pe care i-ar fi dorit.

Anul 2006 este momentul în care „Regele” s-a întors în fotbalul românesc. Alegerea sa a fost Poli Timișoara, dar și de aici a plecat după scurt timp. După un an de pauză, Hagi s-a întors la Steaua, clubul de la care s-a lansat în fotbalul mare. Mandatul lui Hagi în Ghencea a durat mai puțin de trei luni, timp în care a calificat echipa în grupele Ligii Campionilor. A demisionat de la Steaua în septembrie 2007, după înfrângerea de la Praga, cu Slavia, motivul fiind conflictul cu finanțatorul Gigi Becali, care l-a acuzat permanent pentru jocul slab și pentru folosirea altor jucători decât cei pe care el dorea să-i impună în primul 11. În octombrie 2010, Hagi și-a început al doilea mandat la Galatasaray unde a stat până la 25 martie 2011.

De atunci, fostul internațional român se ocupă de Academia de Fotbal care îi poartă numele și de echipa acesteia, Viitorul Constanța.