Fostul internațional Bogdan Stelea a declarat într-un interviu acordat GQ că și-ar dori să antreneze în România, dar crede că nu îndeplinește unele dintre cerințele patronilor cluburilor de fotbal. Stelea este, de asemenea, de părere că la noi lucrurile merg din ce în ce mai rău și că acest lucru ar trebui să le dea de gândit conducătorilor din fotbalul românesc.
Vă mai întoarceți în fotbal?
Mi-ar plăcea să antrenez, doar că lucrurile astea s-ar întâmpla foarte greu în România, nu mă potrivesc cu anumite cerințe, se caută un alt tip de antrenor. În general, oamenii care sunt în momentul de față în fotbalul românesc au o optică diferită de a mea și pot să spun că ar fi destul de greu să mă accepte cineva așa cum sunt. Eu aș vrea să le recunosc meritele celor care sunt în fotbal, mai ales în conducere, aș face asta cu cea mai mare plăcere, doar că în momentul acesta practica demonstrează cu totul altceva, că fotbalul nostru merge din ce în ce mai rău, iar asta spune multe și ar trebui să le dea multe de gândit celor care sunt acum în fotbal.
Citește sfaturile pe care le dă Bogdan Stelea pasionaților de fotbal
Ați avut idoli sau persoane de la care ați învățat foarte multe?
Copilăria mi-a fost influențată de multe figuri, cea mai importantă fiind a tatălui meu. În sport au fost oameni care m-au învățat foarte mult: antrenorii de la copii și juniori, care mă cicăleau, mă certau, dar am avut lucruri de învățat de la ei. Și asta a contat mult, pentru că asta a făcut parte din educația mea. Apoi, când am debutat ca jucător profesionist, mare influență au avut Mircea Lucescu și Florin Cheran, care erau antrenori la Dinamo. În general, antrenorii și oamenii cu care m-am intersectat au avut mare influență asupra mea. Nu am fost un om cu care se putea lucra așa ușor, până la o vârstă eram foarte rebel și, de multe ori, credeam că doar ce știu eu este valabil. Am avut norocul să fiu oprit la timp, nu mă încăpățânam foarte tare, pentru că îmi păsa de cei din jurul meu.
Meciul preferat?
Sunt mai multe, dar cred că cel mai important meci în care am simțit ceva deosebit a fost cel din 94, la Campionatul Mondial, când am câștigat cu Columbia, 3-1. (Anca Țenea)