„Românii vor descoperi o lecție de viață”. Interviu cu Remus Achim, regizorul filmului „În inima Naționalei – Din vestiar până în Germania”

Din 17 mai în cinematografele din toată țara, distribuit de Forum Film, filmul care spune povestea calificării tricolorilor la EURO 2024 propune o perspectivă unică și autentică asupra călătoriei echipei naționale spre turneul final din Germania.

Remus Achim are 41 de ani și o experiență de 20 de ani în producție video și content digital. Timp de 15 ani a lucrat la PRO TV, fiind implicat în proiectele „Știrile Pro TV”, „România, te iubesc” și „După 20 de ani”. Absolvent al Universității Media, Facultatea de Jurnalism, în 2003, și al New York Film Academy, secția Regie de Film, în 2012, Remus Achim se află la al treilea film documentar regizat, după „Loredana – Never Ending Story”, și „Burning Picasso”, producție cu care a participat la mai multe festivaluri de film.

Care a fost primul gând pe care l-ați avut când ați descoperit inițiativa proiectului FRF?
Îmi doream să fac un astfel de film, să realizez un astfel de produs încă dinaintea proiectului FRF. Pentru mine sportul, în general, e dincolo de perspectiva unui simplu suporter. Înseamnă ambiție, determinare, curajul de a te autodepăși. Când am urmărit “Drive To Survive” sau “Break Point”, pe Netflix, m-am întrebat: de ce nu facem ceva care să reprezinte un exemplu de mentalitate în sportul românesc? Pentru că sportul îți deschide creierul dincolo de educația academică. Apoi, în seara meciului Israel – România 2-1, m-am gândit să realizez un film despre Anghel și Edward Iordănescu. Doi bărbați, tată și fiu, români adevărați, care reușesc lucruri formidabile, la ani distanță unul de celălalt. Când am primit propunerea FRF legată de acest proiect, în tot contextul de care spuneam, am acceptat cu brațele deschis. All-in! Poate sună a limbă de lemn, dar adevărul e că nu de multe ori într-un parcurs profesional ai ocazia să poți face așa ceva, la acest nivel, al unei echipe naționale și nu doar al unui club.

“Această generație de fotbaliști are o capacitate uluitoare de a comunica”

Care a fost cea mai mare provocare în tot procesul de realizare a filmului?
În mod cert, cea mai mare provocare a fost și a rămas… timpul! Un timp destul de scurt pe care îl ai la dispoziție pentru ca acest produs chiar să fie formidabil. Dincolo de asta, alte provocări mari nu am avut. Pentru că ai toate ingredientele unei povești de succes. Ba chiar am simțit că tot ceea ce pot face eu întregește cumva marea poveste, a calificării, începută acum un an. E un final rotund pe care acest film îl aduce performanței sportive.

DECES DOLIU în cultura românească! Academicianul Sorin Dumitrescu s-a stins din viață: „A trăit asemenea unui vulcan puternic și viu”

13:47

EXTERNE Ciclonul CHIDO a lovit Mayotte, pe coasta Africii. Ce s-a întâmplat cu cei 9 români aflați pe insulă

13:30

Dar cel mai neașteptat lucru trăit în interviurile realizate pentru film? Cu jucătorii, selecționerul, celelalte personaje pe care suporterii le vor descoperi în film…
Am fost total surprins, în mod plăcut, de faptul că această generație de fotbaliști are o capacitate uluitoare de a comunica. Sunt jucători expresivi în transmiterea ideilor și sentimentelor. Mai mult decât atât, am fost bucuros să descopăr o zonă despre care nu știam prea multe lucruri. Iar descoperirea a fost impresionantă: cât de profesioniști sunt acești băieți în tot ce ține de profesia lor! Spre exemplu, uite, aveam interviu cu George Pușcaș în Bari. La un moment dat, mă oprește și întreabă cât e ceasul. Era 18:30. Mă gândeam că poate se plictisește… de unde! M-a rugat să facem o pauză scurtă. “Trebuie să mănânc repede ceva, după 19:00 nu mai mănânc. Dacă nu mănânc acum, nu mănânc până mâine!”

“În fața camerei, George Pușcaș m-a impresionat cel mai tare”

Ce credeați despre fotbal și despre echipa națională înainte de acest proiect și s-a schimbat enorm, acum, în viziunea dumneavoastră?
Poate că îmbrățișasem, parțial și fără să îmi dau seama, acest stereotip legat de imaginea fotbaliștilor. Că sunt superficiali, uneori ignoranți… A fost un șoc să descopăr cu ochii mei – veritabili profesioniști! Foarte dedicați și disciplinați. Și câte sacrificii fac pentru performanță! În plus, mândria lor că sunt români, un naționalism pozitiv care m-a cucerit. Ei chiar iubesc România! Fără ca asta să fie o fiță în fața camerelor. Nu e nicio urmă de falsitate nici în tatuajul lui Nicolae Stanciu pentru România, nici în declarațiile lui Ianis Hagi sau ale lui Andrei Burcă. Simți în cel mai concret mod posibil afecțiunea lor pentru România.

Ce personaj din film v-a convins că are talent dramatic și ar putea fi cel mai îndreptățit, prin asta, să se gândească poate și la o carieră în cinema dincolo de fotbal?
Cele mai multe povești individuale din rândul tricolorilor au potențialul de a fi block-buster, fără nicio exagerare! Nu găsești nimic liniar în poveștile lor. Nici măcar la Ianis Hagi, unde te-ai fi așteptat să fie totul ceva mai previzibil. Nici pe departe! Eu am vrut să scot jucătorii la interviuri din zona lor de confort, să vorbim și despre ei, nu doar despre meciuri. Așa am descoperit secretele lui Ianis, pe care le vor descoperi și spectatorii. Cum a schimbat școli, contexte, cum a evoluat într-o presiune publică uriașă încă de la bun început. Iar dacă ne referim la comportamentul în fața camerei, probabil George Pușcaș m-a impresionat cel mai tare. S-a deschis mult către oameni. Am reușit, spun eu, să îl fac să fie el. E un fotbalist care știe să își “joace” viața! Dar am fost impresionat și de omul Răzvan Marin, și de sacrificiile lui Horațiu Moldovan, și de sinceritatea lui Alibec și a lui Mihăilă, dar și de gândirea sănătoasă a lui Florinel Coman sau a lui Radu Drăgușin, și, nu în ultimul rând, de maturitatea lui Nicolae Stanciu.

Top 3 momente emoționante, în viziunea regizorului!

Care scene din filmările de pe durata campaniei de calificare v-au impresionat cel mai mult?
Per total, toate discursurile lui Edi Iordănescu din vestiar sunt impresionante. De fiecare data când le-am vizionat mi-am dat seama că vom avea mai mult decât un film. O lecție de viață! Dar dacă este să aleg, fără să ofer prea multe detalii ca să nu stricăm surpriza, aș spune că discursurile lui Edi Iordănescu din vestiar înaintea meciului cu Elveția din deplasare, plus un Ianis Hagi așa cum, sunt sigur, nu l-a văzut nimeni până acum.

Ce este și ce nu este acest film? Ce așteptări ar trebui să aibă românii de la el?
Cu siguranță este, o repet cu toată convingerea, o lecție de viață. Pentru România și pentru românii care, indiferent din ce palier al societății provin sau în care își desfășoară activitatea, pot lua exemple din acest film. Și nu este doar povestea unei generații tricolore. Nu este doar istoricul unei performanțe și atât. Eu am descoperit o unitate cum nu credeam că poate exista la o echipă, o adevărată familie. Dacă te aștepți să vezi niște tatuați cu vieți de lux, superficiali și fericiți, jubilând acum că s-au calificat… vei fi dezamăgit!

“Secretul calificării, pentru mine, este Edi Iordănescu”

Exclusiv prin filtrul experienței de a regiza acest film, care credeți că a fost secretul calificării României la EURO 2024?
Edi Iordănescu!

De ce?
Pentru că este copleșitor felul în care a reușit, într-un timp foarte scurt, să le insufle acestor băieți o mentalitate incredibilă. Acum pot fi de acord cu argumentele microbiștilor că poate nu avem un nivel fotbalistic uriaș, dar o spun cu siguranță: mental, suntem cu zece clase peste multe alte echipe naționale de fotbal ale României, din diferite perioade. Și aici e meritul lui Edi Iordănescu.

“În inima Naționalei” este distribuit de Forum Film România.

Sursa: www.frf.ro

Autor

Carla Adamescu

Carla Adamescu este un jurnalist cu experiență în domeniul social. A lucrat în presa locală și, ulterior, la publicații din Capitală. S-a alăturat echipei Gândul în anul 2022 și scrie ... vezi toate articolele