Trei zile de concurs și o surpriză pentru echipajele în care navighează români la Regatta Giraglia Rolex: Natalia a terminat pe locul 5, iar Fra Diavolo (cu trei români în echipaj, pe 11 din mai bine de 70 de participanți bine pregătiți din toata Europa. Natalia, chiar sub pavilion românesc, a reușit cea mai bună performanță în ultima zi de concurs, cu un suprinzator loc doi, în fața multor sportivi de performanță din Italia sau Franța. A fost dealtfel singura barcă pe care am privit-o cu bucurie cum ne depășește, ba chiar ne-am și lăudat cu ea, în fața colegilor din țări mai puțin norocoase…!
Echipajul nostru, de pe Fra Diavolo, a fost alcătuit dintr-o selectionată sud-est-europeană organizată de BMW Sailing Academy din Portoroz: Slovacia, Slovenia, și Grecia, Italia și România (Adrian Panait, Alexandru Seremet și Lucian Mîndruță). Cu doar o zi de antrenament în zona Golfului St. Tropez, cu o vela ruptă în a doua zi de concurs, dar cu colegi de foarte buna calitate, putem spune c-am stat bine, la mustață de speranță mea inițială, care era un loc în primii zece!
Oricum, locul contează mai puțin decât experienta pe un velier de concurs la nivel internațional, pe un vânt de 30-40 de noduri (spre 50km/h), care nu poate fi cumpărată atât de ușor și repede cum cumperi o geantă de zece mii de euro din magazinele din St. Tropez. De altfel, cu ocazia regattei, capitala de vară a milionarilor boemi s-a văzut brusc ocupată de o armată de sportivi mai degraba modești (dacă nu socotim proprietarii) și fără mare putere de cumpărare. Pentru ei s-au mișcat totuși o mulțime de fete simandicoase, în momentul în care căpitănia portului St Tropez a scos din port yacht-urile de milioane de dolari ale vedetelor care își fac veacul prin stațiune, ca să facă loc velierelor. Sper ca super-modelele trimise să doarmă la ancoră pe yacht-urile iubiților cu bani nu s-au ales cu rău de mare, după ce că mănâncă așa de puțin!
Alminteri, prezența echipajelor lor nu s-a văzut prea mult în încasările restaurantelor de fițe din zonă, ci mai degrabă la supermarket, unde marinarii (inclusiv noi) au făcut coadă să-și cumpere baghete și șuncă pentru sandvișuri, singurul aliment permis la regatta, pentru că poate fi consumat cu o singură mână, în vreme ce cealalta poate regla velele sau conduce barca.
Vă spuneam acum cateva zile ca intre tarile din Europa de Est fara mare traditie, Romania a reusit sa trimita un velier sub pavilion national (Natalia) si sa aiba o prezenta (mica noastra echipa) intr-unul mixt. E bine de stiut ca ne-am descurcat mai bine decat majoritatea competitorilor din zona, chiar daca yachtingul are la noi o sustinere mai modesta si o baza de cunoscatori si mai redusa. De ce? Poate si pentru ca in Franta si Italia vezi oameni cu masini de 10.000 de euro, dar barci de 50.000, in vreme ce in Romania, aproape orice proprietar de limuzina care trece de suta de mii nu se gandeste decat cum sa-si mai ia una, modelul mai nou!
E păcat, pentru că talent există și la noi iar puștimea pregătită de cluburile federației și-ar dori mult să meargă pe bărci mai mari, însă nu prea are unde. Criza a făcut ca în ultimii ani achizițiile de bărci să tindă spre nivelul mării, adică zero, cu o mică înviorare în primăvara acestui an. Poate însă că, după alegeri, vor fi destui care să răsufle ușurați și să-și aducă acasă yacht-urile ascunse prin Croația și Grecia…!