Meciul România – Albania pe acorduri românești. Cine a compus imnul albanezilor

Pe lângă „Deșteaptă-te române!” la momentul intonării imnurilor de stat va răsuna și un alt celebru cântec patriotic românesc, „Pe-al nostru steag e scris unire”, imnul Albaniei. „Hymni i Flamurit”, sau „Imnul Stegului” are muzica scrisă de un mare compozitor român, Ciprian Porumbescu. 

Compozitorul bucovinean a scris această piesă cu ocazia Unirii Principatelor Române, Moldova și Țara Românească în 1859.

Ciprian Porumbescu a scris și muzica pentru vechiul imn al României „Trei culori cunosc pe lume”. De altfel între 1977 și 1989 a fost singurul compozitor din lume care avea două dintre lucrările sale folosite ca imn național.

Legăturile dintre imnul Albaniei și România nu se opresc însă aici. Versurile Cântecului au fost scrise de poetul albanez de origine aromână, Aleksander Stavre Drenova. Versurile „Hymni i Flamurit” au fot publicate pentru prima oară pe 12 aprile 1912, ca o poezie cu titlul inițial „Betimi mi flamur”, ceea ce tradus însemnă „Jurământul Steagului”.

Poezia a apărut atunci în ziarul „Libertatea Albaniei” care era editat la Sofia. Ulterior, în același an, poetul a inclus versurile în volumul „Vise și plânsete” sau  „Endrra e lote”, care a fost publicat la București.

De altfel Aleksander Stavre Drenova, care își semna lucrările cu pesudonimul Asdren sau Asdreni a trăit mai mult în România, la București, decât în țara sa natală. Născut în Albania, la moartea tatălui său în 1885 a fost nevoit să plece la București unde locuiau frații săi. Aici a luat parte la viața culturală a capitalei Regatului României și s-a apropiat de numeroșii refugiații albanezi care luptau pentru independeța țării lor față de Imperiul Otoman.

Imnul a fost realizat prin adaptarea textului la muzică, dar nu în scopul de a deveni imn național. Melodia și versurile au plăcut atât de mult albanezilor încât a fost adoptat ca imn național în 1912 și a fost folosit prima oară la ridicarea steagului albanez cu ocazia proclamării independenței Albaniei, în 1912,  în orașul Vlore.

Versurile pentru „Pe-al nostru steag e scis unire” au fost scrise pentru Ciprian Porumbescu de folocloristul și poetul român Andrei Bârseanu.

Între versurile celor două piese există o asemănare evidentă datorată necesității adaptării textului la linia melodică. 

Pe-al nostru steag e scris unire, versuri de Andrei Bârseanu

Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget și simțiri
Și sub măreața lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Acel ce-n luptă grea se teme
El însuși e rătăcitor,
Iar noi uniți în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ,
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.

Și-n cartea veșniciei scrie
Că țări și neamuri vor pieri,
Dar mândra noastră Românie
Etern, etern va înflori.

Învingători cu verde laur
Noi fruntea nu ne-o-mpodobim
Nici scumpele grămezi de aur
Drept răsplătire nu dorim.

Știind că-n viața trecătoare
Eterne fapte-am împlinit
Și chinul morții-ngrozitoare
Bogat, bogat e răsplătit.

Hymni i Flamurit, versuri de Aleksander Stavri Drenova 

Uniți în jurul steagului
Cu o singură dorință și un singur țel,
Ne punem zălog onoarea și
Facem un legământ pentru salvare.

De luptă se ferește doar cel care
S-a născut trădător,
Dar cel care este bărbat nu e înfricoșat,
Dar cade, cade ca un martir al cauzei!

Vom ține armele în mâinile noastre,
Apărând fiecare colț al patriei,
Nu vom ceda drepturile noastre,
dușmanii noștri nu au ce căuta aici!

Pentru că însuși Dumnezeu a spus
Că națiunile vor pieri de pe Pământ,
Dar Albania noastă va dăinui,
Pentru ea, pentru ea noi vom lupta!