NADIA COMĂNECI, interviu-eveniment. Este foarte dificil SĂ ZÂMBEȘTI pe o bârnă extrem de îngustă

De ce nu zâmbea niciodată Nadia Comăneci în timpul concursului și de ce nu zâmbește nici Simona Halep pe terenul de tenis?

Este foarte dificil să zâmbești pe o bârnă care este extrem de îngustă, trebuie să te concentrezi un minut și jumătate. După ce am terminat exercițiul am zâmbit mereu, dar fiecare are personalitatea lui.

Este un detaliu ce ține de concentrare, psihologic sportivii se prezintă diferit când concurează. Este o chestie de personalitate.

ACTUALITATE Sute de TURIȘTI au luat cu asalt pârtiile de schi de la Sinaia. Parcările s-au umplut încă de la orele dimineții

15:32

EXTERNE Vladimir Putin, MESAJUL care pune pe jar o lume întreagă. Președintele rus amenință cu mai multe „distrugeri” în Ucraina: „Va regreta”

15:20

În sportul anului 2018, Serena Williams vorbește despre sexism și discriminarea femeii în sport. Cum stă sportul la capitolul acesta?

Mai are încă de muncă sportul la acest capitol. Merge într-o direcție bună, sunt foarte multe mișcări care s-au creat, în care se pune accent exact pe acest aspect, pe egalitatea dintre femeie și bărbat.

Cred, totuși, că în Statele Unite, situația este destul de avansată față de alte țări din Europă. Este greu, însă, să comentez ce s-a întâmplat în ultimele zece zile în tenis. Dar, este încă foarte multă muncă și este, încă, foarte adevărată această problemă, la nivel general.

Cât de mult va afecta rezultatele gimnasticii americane desființarea ranch-ului Karoly?

Ei se retrăseseră deja din program. Am vorbit cu ei mereu. Acest complex al lor a reprezentat o perioadă, este momentul ca gimnastica americană să meargă în altă direcție. Înțeleg că se uită după un loc în care fetele să se întâlnească din când în când. Nici nu știu dacă este nevoie de acest lucru, pentru că au foarte multe gimnaste, foarte multe cluburi. Nu este nevoie, neapărat.

Singurul lucru care se pierde este legat de prietenia dintre fete și viața lor socială. Era o oportunitate pentru ele să se cunoască mai bine. În rest, pregătirea – fiecare și-o face la clubul ei. Este adevărat, gimnastica americană a înflorit în momentul apariției acestui program de pregătire centralizată, dar, când ai patru milioane de copii care fac gimnastică și numai 4-5 care se aleg în fiecare ciclu olimpic, vă dați seama ce flexibilitate au.

Încotro se îndreaptă gimnastica românească și care sunt șansele să redevină o forță, la nivelul la care a fost?

O să dureze. Gimnastica nu se face peste noapte, așa cum am mai spus – baza este importantă, mișcarea, sportul, foarte mulți copii care trebuie să practice sportul ca apoi să se poată gândi să ajungă la Jocurile Olimpice. Trebuie să înțelegem că este bine să practici sportul, în general. Aceasta este ideea de la care, consider, trebuie plecat.

Citiți continuarea interviului AICI.

foto: Hepta