Povestea boxerului Bogdan Juratoni. Putem găsi aur olimpic în apă chioară?

Boxul românesc va fi reprezentat la Jocurile Olimpice de la Londra de o delegație de două persoane. Un sportiv și un antrenor. Bogdan Juratoni are șansa să devină campion olimpic, dar nu are un medic. Infecțiile și le tratează cu apă. Doar apă.

Agresiv în ring, „inversul lui Bute”, cum singur se caracterizează, dar aproape timid când trebuie să vorbească despre lupta de zi cu zi, Bogdan Juratoni ar putea să fie eroul unui film hollywoodian, dacă nu s-ar fi făcut deja „Rocky”. Povestea pare clasică – băiatul sărac care găsește în sport o soluție de viață – dar nimic din ce face sau ce spune Juratoni nu e un clișeu.

Dacă îl întrebi ce-i lipsește se fâstâcește, zâmbește și încearcă un răspuns diplomatic: „Dacă iau aurul la Olimpiadă, poate o să-mi fie și mie mai bine”. E tânăr, e sportiv, mai mult, e al treilea boxer al lumii la categoria lui, de ce nu e agresiv așa cum e în ring? De ce nu-și urlă neajunsurile? „Lui nu îi place să se plângă, e luptător. Dar ne lipsesc multe, ne lipsește o alimentație ca lumea, ne lipsesc sparingurile, de care avem mare nevoie”, spune antrenorul său, Gheorghe Napoleon, care a pus un pariu cu el de acum patru ani. Că îl face campion olimpic. Și pentru asta a muncit mult, după un program fix pe care l-a respectat în amănunt: „Eu din 2008 îl pregătesc pentru Olimpiadă. Am făcut un proiect, îl am acasă. Și Pierre de Hillerin de la Institutul Național de Cercetare pentru Sport m-a ajutat. M-a pus să îi fac un plan de pregătire pentru patru ani, până la Jocurile Olimpice de la Londra. Și l-am făcut, cu fiecare zi în parte. Și l-am respectat în proporție de 90 la sută. Și am reușit”.

Nici calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra nu a fost o întâmplare, totul a fost gândit după o strategie bine pusă la punct: „Am respectat și strategia să nu luăm medalie la europene. Intenționat nu l-am avut în formă la europene, pentru că dacă ieșea campion acolo, ăla ar fi fost vârful lui de formă. Nici el nu s-a recunoscut săracul în meciul cu cel mai prost boxer de acolo. I-am zis «stai liniștit că după europene scoatem săbiile și ne ducem la luptă». A fost o strategie de 4 ani”.

Cum decurge programul de pregătire? Păi e simplu, doi oameni, sportivul și antrenorul, singurii de altfel care vor reprezenta România la Londra, trăiesc o poveste parcă desprinsă din filmul cu Rocky Balboa, favoritul din copilărie al lui Juratoni. Numai că acțiunea filmului se petrecea la mijlocul anilor ’70. De atunci, boxul s-a transformat, în pregătirea sportivilor se ține cont de multe aspecte apropiate de știință și tehnologie. Nu mai poți ieși campion lovind hălcile de carne din abator și urcând scările până la epuizare. „Federația, din nefericire, a cheltuit toți banii cu noi în calificări, iar Comitetul Olimpic nu se implică, nu ne ajută. Nu avem echipament de antrenament, nu avem treninguri, vitamine, nu avem doctor, nu avem psiholog. Eu sunt și doctor și psiholog. Am avut noroc că am luat un copilaș ca maseur, ne facem treaba cu el. Noi suntem acum trei inși în staful tehnic. Ce să mai zic de Ucraina, care are 17 inși în staful tehnic… Plec fără medic la Olimpiadă, ce să fac? Se pot întâmpla multe, dar ce să fac? Eu trebuie să știu și medicină, trebuie să știu și nutriție. Încercăm și noi să studiem, dar nu știu dacă facem bine”, povestește antrenorul.

Bine, și dacă răcește? „Păi el nu ia pastile, nu îi dau nimic. Dacă îi dau ce nu trebuie și îl nenorocesc? Nu ia niciodată pastile. Mai bine face post. Două-trei zile nu mănâncă nimic, bea doar apă. Se curăță tot, corpul atacă boala și îți trece în câteva zile. Dacă mai spui și două-trei rugăciuni, Dumnezeu te ajută. Apoi, mai e important și cum ieși din post, cu un litru de suc de roșii opărite, abia apoi fructe și mai târziu mâncare sănătoasă. Din nefericire nu ne permitem suplimente sau altceva, de care ar avea nevoie un sportiv de mare performanță”.

Motivul pentru care nu există niciun medic la lotul de box e indemnizația de numai 700 de lei, pe care legea o permite: „Nu sunt medici care să vină să stea cu mine toată ziua. Indemnizația pe care le-o pot da eu e de șapte milioane. Ce medic bun își sacrifică familia pentru șapte milioane să stea cu mine opt luni pe an? E inadmisibil. La maseur indemnizația e și mai mică. De cinci milioane”.

Despre un psiholog nu încape vorba: „Ar fi bine să avem un psiholog, să stea de vorbă cu el, să-l desfacă, așa cum se zice. Eu mai stau de vorbă cu el, dar sunt mai mult pe rupere, hai, hai, hai, că Olimpiada bate la ușă și ăia se pregătesc zi și noapte. Noi trebuie să ne pregătim mai tare ca ei, cu toate greutățile. Dar acum nu ne mai gândim”.

Pentru masa sportivului, antrenorul are la dispoziție o sumă derizorie, de aproximativ 32 de lei, de cinci ori mai puțin față de cât ar avea nevoie: „Eu am acum 50 de lei pe zi pentru masă, din care îmi oprește regia 35 la sută. Ăștia sunt banii pe care îi am de la federație pentru cantonamentul de la Bascov. Rămâne undeva la 32 de lei pe zi pentru masă. Ce să-i iau? Eu ar trebui să am undeva la 150 de lei pe zi, masă și suplimente. Trebuie să îi dau un lighean de salată de zi. Are nevoie de mancare sănătoasă, că se bate, consumă o grămadă într-un meci. Trebuie să îi cumpăr în fiecare zi fructe, trebuie să-i aduc anumite fructe, dar sunt scumpe. De unde să scot bani? Toate cheltuielile eu le suport și domnul Rudel Obreja, ne mai ajută și dânsul”.

În condițiile date, Juratoni trebuie să-l învingă pe campionul mondial, Evhen Khytrov, cel mai puternic adversar pe care îl va întâlni la Londra. Din meniul căruia nu lipsesc icrele negre, spre exemplu. În schimb, la Campionatul Mondial de la Baku, Juratoni a ajuns de la 78 de kg, la 73. „Eu cu ochii mei i-am văzut pe ucraineni la masă. Fiecare avea câte două cutii, ca supliment. Una cu icre negre, una cu icre roșii. Ăsta era suplimentul lor la masă. Iar Bogdan a ajuns să boxeze la 73 de kg. De la efort și stresul foarte mare te consumi și slăbești. Dacă nu am suplimente și hrană bună… Am ajuns să-i cumpăr pui de afară. Jur, nu am avut ce să-i dau să mănânce și m-am dus afară și i-am cumpărat pui. Incredibil. Și așa facem pregătirea. Dacă aveam toate condițiile eu cred că nici ucraineanul nu ne stătea în față. Dar de la 78 de kg cât a avut, a făcut categoria la 77, și apoi a ajuns să lupte la 73. În box contează și 100 de grame, dar 2-3 kg? În mod normal, un nutriționist ar fi știut de ce are nevoie, un maseur îl pregătea pentru fiecare meci, un psiholog muncea cu el, dar așa… Ăia afară investesc milioane de euro”, a mai spus Gheorghe Napoleon.

Fiind singurul boxer român calificat pentru Londra antrenorului lui Juratoni îi e greu să găsească și adversari pentru pregătire, iar aducerea unor străini e imposibilă din aceeași cauză, lipsa banilor: „Boxeri de nivelul lui în România nu sunt. La campionatele naționale sau alte întreceri interne boxează maxim un minut și gata. Unde îi lovește se termină. Și lor le e frică, nu stau să se bată cu el. Îi pun pe colegii lui să dea în el, mai sunt niște băieți de la K1, dar cum dă îi ei, cum se opresc. E foarte greu, nu e ceea ce vreau eu. Suntem la pământ, eu sunt cu moralul, cu forța, trag de el cât se poate, dar ce să vă spun… Nu are adversari cu care să se pregătească. Nu are om în care să dea. De la 1 iulie și până pe 15 iulie nu mai facem pregătire fizică, a acumulat destul, dar am mare nevoie de oameni de bătaie, să-l pun să se lupte. De aia ne trebuie adversari din afară. Dar pentru asta îmi trebuie bani. Ca să vină sportivul, trebuie să vină și antrenorul. Mie minim mi-ar trebui trei sportivi cu antrenorii lor. Îmi trebuie un dreptaci, un stângaci, și unul pe ofensivă. Așa procedează și ceilalți. Trebuie să-l pregătesc în ritmul pe care îl au adversarii lui de la Olimpiadă. Ca să aduc un sparing îmi trebuie vreo 500 de euro, transportul lor, masă, casă, și la fiecare meci să-i dau cel puțin o sută de euro”.

Iar de plecat în străinătate nu încape vorbă, pentru că metodiștii adversarilor ar afla tehnica, dovadă că boxul nu mai e ca pe vremea lui Rocky. „Nu sunt oameni în România. Nu are cu cine să se bată. Noi ne-am duce pe afară, dar e periculos, că ăia ne iau ca și cobai, să se antreneze cu noi. În plus ne fură stilul, munca, urmăresc tot, așa cum și noi încercăm să facem cu adversarii noștri. Apoi vin cu metodiștii lor și aplică exact ce studiem noi acum. Am preferat să mă sigilez un pic cu el acasă și să-i aduc lui sportivi din altă parte, dar e un moment foarte greu”, mai spune tehnicianul.

Cum poate să iasă din impas, de unde ar putea face rost de bani pentru pregătirea optimă a sportivului? În niciun caz cu autoritățile statului, România le-a arătat ce poate oferi în ultimii patru ani: „Cu cine să vorbesc, nu vedeți că totul e politic? Își pun oamenii lor peste tot, cum se schimbă puterea își pun oamenii. Și la el la Deva, era vorba să-i dea și lui o locuință socială, să o plătească încet, sau un ANL ceva. Le dau altora fără nicio valoare, noi măcar facem ceva pentru România. Stă la vârsta lui cu părinții și cu frații lui. Primarul ar vrea, dar nu-l lasă consilierii. E dureros. Eu nu mai vreau să mă duc nicăieri, că nouă nu ne place să cerșim. Suntem și noi bărbați, suntem mândri. Dumnezeu e sus cu noi și o să ne răsplătească munca”.

De mici suntem fascinați de povești, iubim eroii, fie că îi cheamă Rocky, Juratoni sau Napoleon. Vrem să găsim în noi, în fiecare zi, un lucru cât de mic care ne apropie de un erou. Din când în când, unul se rupe de lângă noi și își face loc pe un podium mondial. Ne place să credem că povestea lui e povestea noastră, dar lupta lui e lupta noastră? Suntem mândri că e de-al nostru, că vorbește aceeași limbă cu noi și ne place să-i vedem numele cu roșu la breaking-news, alături de sintagma campion olimpic. Apoi uităm și pentru următorii patru ani, campionul revine la regimul pe bază de apă.