Fostul tenismen a povestit cum în 2000 (la Jocurile Olimpice de la Sydney) a discutat cu președintele Emil Constantinescu despre direcția în care merge sportul de la noi. Ion Țiriac l-a pus în temă cu situația de la acel moment; că drumul nu este unul bun și că România va ajunge într-un punct de jos, exact așa cum este acum. „Nu știu ce să fac, să râd sau să plâng? Domnul Constantinescu (n.r. președintele Emil Constantinescu) mai există, i-am spus în tribună, la Sydney 2000, dacă nu investim, în 15-20 de ani, nu numai că nu mai suntem în primele 10, nu mai suntem în primele 30. Am greșit, am ajuns pe 51 la Rio. Spunând treaba asta, despre ce vorbim noi? Vorbim despre o țară care a avut mai multe excepții decât orice altă țară din lume. Meritul meu la Sydney a fost moștenirea din era comunismului. Și canotoarele, și Szabo, toți au fost moșteniți de acolo. Am făcut 26 de medalii. Gimnastica, erau 40 de antrenori români la alte națiuni. Aur, argint, bronz, aur argint, bronz și mi-au furat și medalia lui Răducan. Am avut ghinionul și la canotaj, mi s-a explicat cu vântul, că noi eram mai tehnici, că mai luam încă două medalii.
S-a terminat, noi nu am mai semănat. Iar acest 0,026 la sută pentru sport este rușinea națiunii noastre, pe departe! Slavă domnului că nu sunt ministrul Sportului, că aș rupe masa aia la ședința de Guvern. Păi este vorba despre sănătatea națiunii mele, educația națiunii mele, sportul te educă mai mult decât tot ce ai. Nu numai că te învață să câștigi, dar te învață să știi să și pierzi. Să accepți să pierzi și să fii mai bun mâine. Toate treburile astea, sănătate, educație, sport, nu le am! Acum, cum sunt cheltuiți banii aceștia, asta este altă treabă. La sport se face bicicleta. Ne tot învârtim, dar ce e mai important? Oul sau găina care îl face? Și societatea s-a schimbat. Copilul la un an și jumătate la restaurant primește tableta și dă cu degetul, că așa nu mai țipă, nu mai face altceva. Dar copilul acela nu știe nici să meargă”, a declarat Țiriac pentru ProSport.