Președintele unei FEDERAȚII din România a cucerit vârful Ararat! Ce țintă are acum

După ce a urcat pe Kilimanjaro, președintele Federației Române de Automobilism Sportiv a mai bifat două masive muntoase de pe Glob, unul în estul îndepărtat al Turciei și cel de-al doilea în Ecuador. Următoarea țintă a lui sunt vârfurile din Himalaya.

Lui Norris Măgeanu, președintele Federației Române de Automobilism Sportiv îi place să trăiască la intensitate maximă. Pasionat de când se știe de mașini și mare iubitor de natură, în urmă cu mai mulți ani, el și-a descoperit și pasiunea pentru expedițiile montane pline de adrenalină. După ce a terminat de explorat munții din România, șeful de la FRAS a trecut la un alt nivel.

În 2022 a urcat pe Kilimanjaro, iar anul acesta, în decurs de câteva luni, fostul pilot de curse mai bifat două masive muntoase de pe Glob. Vârfurile Ararat, în Estul îndepărtat al Turciei și Chimborazo, în Ecuador.

Președintele unei federații din România a cucerit vârful Ararat și a ajuns până la 5.500 metri pe Chimborazo

„Cred că Araratul este deosebit, în primul rând prin așezarea sa geografică, este într-o zonă extrem de activă din punct de vedere social, este considerat vârful sacru al armenilor. Deși nu mai este pe teritoriul armenilor, este pe cel al Turciei, populația care locuiește acolo în cel mai mare procentaj este curdă” a declarat Norris Măgeanu, președintele Federației Române de Automobilism Sportiv.

De câteva zile, Norris s-a întors din Ecuador, acolo unde a urcat pe Chimborazo, un vârf de 6.300 metri, din munții Anzi: „Toată zona este o poveste, în jurul Ecuatorului vârfurile de acolo sunt vârfurile care deși nu au înălțimea mai mari decât cele din Hymalaya, sunt vârfurile care sunt în punctele cele mai îndepărtate de centrul pământului. De aceea Chimborazo, vârful care este la 6300 de m, raportat la centrul pământului este cu 1800, 1900 metri mai departe decât Everestul care are 8.800”.

Vremea rea l-a împiedicat să ajungă pe vârf

Din cauza vremii foarte grele, Norris nu a reușit să ajungă pe vârf: „Am întâlnit ploi la aproape 5000 metri, ceea ce este total anormal față de ce ne obișnuisem noi pentru că în mod normal la altitudinile acelea precipitațiile sunt doar sub formă de ninsoare. Era o ploaie care oricând era aproape de zona de îngheț. Dacă se schimba temperatura se tranforma într-o chiciură și în ninsoare”.

Pentru siguranța celor din expediție, ghizii au hotărât ca atunci când au ajuns la 5.500 de metri să se întoarcă: „Am insisitat, le-am zis…de ce vă faceți griji că avem asigurări…dar nu au vrut să continue”.

Ca să poți să pleci în asemenea aventură, Norris spune că trebuie să fi foarte bine pregătit, mai ales din punct de vedere mental: „Când ești în noaptea aceea de vârf , când bate vântul, e foarte frig, te întrebi dacă pot să îți înghețe degetele mai tare și nu o să le mai miști a doua zi.Atât de multe gânduri îți vin și de atât de multe ori te întrebi: dar de ce nu mă întorc dar ce caut eu aici, de ce nu beau o cafea pe terasă la mare”.

Șeful de la FRAS și-a conturat și următoarele ținte montane, care sunt și cel mai greu de cucerit: „Nu îmi dau seama cum ar trebui și ce ar trebui să fac pentru că evident este un pas decisiv, care va fi prima mea apropiere de Hymalaya. în Hymalaya sunt 14 vârfuri de peste 8000 de metri care mai de care mai complicat și mai greu”.

A prins patru anotimpuri într-o zi

Chiar dacă nu a reușit să ajungă pe vârf, experiența trăită în Ecuador a fost pentru Norris una de neuitat: „Întorcându-mă de acolo cred că nici un contează atât de mult vârful cât contează drumul până acolo și contează ceea ce trezește expediția propriu-zisă”.

Vremea a fost cea care le-a dat mari bătăi de cap lui Norris și celor din expediție: „Ecuadorienii au o vorbă, spun că în zona lor într-o singură zi poți să întâlnești 4 anotimpuri. Eu, după ce am fost acolo aș spune că într-o singură zi poți să întâlnești 4 anotimpuri chiar de câteva ori”.

Și când a urcat pe Ararat, Norris s-a confruntat cu temperaturi foarte scăzute. „A fost foarte frig îmi aduc aminte în noaptea de vârf pe Ararat, un – 20, – 25 de grade privite de aici din București pare o cifră. Dar-20, -25 de grade în condiții de lipsă de oxigen și cu un vânt de 50, 60 de km la oră sunt cu totul altceva.Și soarele la înălțimea aceea dacă răsăre în primă fază te bucuri, după care brusc, îți dai seama că arde. La 6000 și de metri ești mult mai aproape de soare și dacă nu ai toate suprafețele corpului bine acoperite, se văd urmările” a mai declarat Norris Măgeanu.