Revenit în activitate după o pauză forțată de un an, gimnastul Răzvan Marc are planuri mari.
După aproape un an în care a fost ținut departe de sala de gimnastică din cauza unei accidentări, Răzvan Marc a revenit la forma care l-a consacrat. Chiar dacă din cauza operației suferite la umăr a ratat prezența la Jocurile Olimpice din acest an, sportivul român deja și-a făcut planurile pentru ediția din 2028.
Razvan Marc recunoaște că perioada de inactivitate a fost foarte dificilă, dar spune că a avut noroc că s-a putut mișca în timpul recuperării.
„A fost foarte greu, îmi venea tot timpul sentimentul vreau să fac cu ceilalți, să mă pot pregăti la capacitate maximă. Am înțeles că e parte din proces și știu că trebuie să trec și prin asta ca să știu când sunt bine, sănătos, și să știu să profit de perioadele respective. A fost foarte greu, dar sunt bucuros, căci cu cei de la recuperare am mai reușit să fac și niște exerciții care implică chestii foarte de bază din gimnastică și am reușit să-mi mai alin durerea”, a spus Răzvan Marc, gimnast component al lotului național.
După revenirea în activitate, Răzvan s-a reacomodat cel mai repede cu bara, aparat la care a avut mereu evoluții foarte spectaculoase: „Încerc să nu-mi spun nimic, doar să fiu atent la unele chestii de bază, ca unele indicații tehnice, ca să zic așa, dar mai mult îmi zic…corpule, știi ce ai de făcut, minte, oprește-te și dă-i drumul la treabă.
Încerc doar să mă bucur de feeling-ul de a fi pe aparat și de acolo corpul știe ce are de făcut mai departe”.
Unele din urmele cele mai vizibile ale practicării gimnasticii sunt bătăturile din palme. Răzvan recunoaște că în perioada de inactivitate aproape că s-a speriat când a văzut că palmele lui deveniseră fine ca ale unui bebeluș: „Chiar după operație mă uitam la mâinile mele și păreau că sunt de bebeluș la cât timp am stat și am zis nu le-am mai văzut așa în viața mea”.
Pentru Răzvan Marc, tatuajele reprezintă marea pasiune. El are câteva desene personalizate pregătite pentru a completa „colecția” de pe corpul său. El spune că durerea din timpul realizării unui tatuaj nu se compară cu aceea de la antrenamente. „Deja sunt pregătite, urmează doar perioada care trebuie să pot să mi le fac. Dar obiectivul meu era să ajung la Olimpiadă să mai fac altul. Mai rămâne un pic pe modul așteptare. Vreau ceva cu cercurile olimpice, dar e o idee un pic mai personalizată și mai interesantă”, a mai spus acesta. „La tatuaj doare, dar pe doar pe moment. Aici vin în sală și doare de fiecare dată. Așa e sportul nostru, chiar dacă pare foarte blând și grațios, el este oarecum un sport barbar. Tu ești nevoit să înduri toate durerile, dar face parte din toată frumusețea lui. Așa este el și așa ne place el cum e”, a mai spus gimnastul.