Camelia Ciripan (45 de ani), ocupanta locului 3 la Paris, la paratenis de masă, recunoaște că este o sportivă superstițioasă, pasionată de fotbal și mare fan FCSB.
Dublă medaliată cu bronz la Campionatele Mondiale paralimpice de tenis de masă, Camelia Ciripan a obținut, la Paris, cea mai mare victorie a carierei. A ocupat locul al treilea la Jocurile Paralimpice.
„Nu, nu mă simțeam favorită la medalie. Sunt momente când pot bate pe oricine, dar sunt momente când pot pierde la oricine”, a spus Camelia Ciripan, medaliată cu bronz la Jocurile Paralimpice.
În capitala Franței, Camelia nu a avut emoții doar în timpul competiției de tenis de masă, ci și la deschiderea Jocurilor Paralimpice, deoarece ea a fost desemnată port-drapelul României: „A avut mai multe emoții la festivitatea de deschidere decât la masa de joc, unde mediul familiar pentru mine, obișnuit. La festivitate am simțit doar o bucurie imensă, pentru că erau oamenii în jur, era o mulțime de-o parte și de alta care ne aclamau, ne încurajau, era o atmosferă plăcută”.
Camelia Ciripan iubește fotbalul și merge de fiecare dată când poate la meciurile echipei favorite. „Mă mai duc la meciurile FCSB uneori. Olaru îmi place mult, pentru că e un luptător, are voință. Eu sunt foarte vocală în tribune. M-am bucurat foarte mult pentru titlu. Eram la concurs, nu am putut merge atunci. Dar am fost la Supercupă, mi-a plăcut foarte mult”, a declarat ea.
Camelia are superstiții. „Am superstiții. Încerc să mă îndepărtez de ele cât mai mult. Ascult muzică de meditație, îmi place să meditez, să fac exerciții de respirație. Am și un talisman, nu de mult timp. E forța soarelui, l-am cumpărat de la un festival”, a completat medaliata cu bronz la Jocurile Paralimpice.
A ajuns la tenis de masă dintr-o întâmplare. „Cam pe la 37-38 de ani am mers la un club unde am întâlnit o persoană care avea o asociație cu sportivi cu dizabilități. Mi-a pus paleta în mână și am văzut că pot juca. Îmi place tenisul de masă pentru că mă face să gândesc, să caut soluții, să caut o strategie, îmi place că simt că dețin controlul uneori”, a afirmat Camelia Ciripan.
Sportul ajută foarte mult la integrarea în societate. Mai ales persoanele cu dizabilități. Aș spune că e esențial pentru integrare în mediul social. Ai mult mai multă încredere și în sfârșit comunici cu lumea, pentru că ai tendința să te izolezi, având o dizabilitate. Așa am crezut și eu, că dizabilitatea înseamnă sfârșit. Uneori am avut nevoie de ajutor la început, dar chiar nu m-a ajutat din exterior foarte mult, numai din interior. Din interior trebuie să vină. Iar sportul poate să ajute enorm – Camelia Ciripan, medaliată cu bronz la Jocurile Paralimpice
Ea este completată și de antrenorul ei, Alexandru Gheorghe: „Sportul chiar îi ajută pe toți. Orice dizabilitate ar avea, sportul îi face și în primul rând le dă o comunitate, ceea ce nu le dă viața de zi cu zi, cu persoanele valide. Ei între ei au o comunitate și îi ajută foarte mult psihic”.