Fulgerele ar fi putut furniza Pământului suficient fosfor pentru a susține apariția vieții, potrivit unei noi cercetări dată publicității marți. Studiul a oferit o explicație alternativă cu privire la modul în care s-au născut organismele vii, scrie France 24.
Fosforul este un element esențial al vieții așa cum o cunoaștem, ajutând la formarea structurilor de bază ale celulelor și a dublei spirale a ADN-ului și ARN-ului.
Cu miliarde de ani în urmă, cea mai mare parte a fosforului a fost sigilată în minerale insolubile pe planeta Pământ, foarte tânără.
Dar unul dintre mineralele sale, schreibersitul, este foarte reactiv și poate furniza fosfor folosit pentru a forma molecule organice.
Deoarece majoritatea schreibersitei depistate pe Pământ provine de la meteoriți, acestea au fost adesea legate de apariția vieții. Însă schreibersita se găsește în rocile asemănătoare sticlei produse de fulgere care lovesc anumite soluri bogate în argilă.
Oamenii de știință din USA și Marea Britanie au folosit tehnici avansate de imagistică pentru a analiza cantitatea de rocă produsă de fulgere.
După care au estimat cantitatea de schreibersit care ar fi putut fi produsă în epocile anterioare și care ar fi susținut apariția vieții pe Pământ cu aproximativ 3,5 miliarde de ani în urmă.
„Fulgerele de pe Pământul tânăr ar fi putut produce o cantitate semnificativă de fosfor”, a spus pentru AFP Benjamin Hess, autorul principal al studiului și cercetător în cadrul Departamentului de Științe ale Pământului și al Planetei din Yale.
Împreună cu colegii săi, el a estimat că fulgerul ar putea produce între 110 și 11.000 de kilograme de fosfor pe an, potrivit studiului publicat în Nature communications.
Folosind simulări climatice de la vârstele timpurii ale Pământului, cercetătorii au ajuns la concluzia că fulgerul a depășit meteoriții în termeni de aport de fosfor în urmă cu aproximativ 3,5 miliarde de ani. O epocă care corespunde cu cea a apariției vieții.
Hess este de părere că asta nu înseamnă că meteoriții nu au contribuit la apariția vieții, ci doar „cu cât sunt mai multe surse, cu atât mai bine”.
Acum ar dori să afle dacă aceleași fulgere ar fi putut produce fosfor pe alte planete unde căderile de metoriți erau rare.
„Căderile de meteoriți au scăzut în timp, în timp ce fulgerele, cel puțin pe Pământ, au fost constante de-a lungul veacurilor”, a mai spus el.