25 de ani de la Revoluție. Muzica interzisă de Ceaușescu. Zoia Alecu: „Dacă n-aș fi cântat piesele astea, aș fi simțit că nu trăiesc”

Cu oameni deosebiți și talentați, care n-au scris literatură pentru propriile sertare, ci versuri inteligente, cu spirit și cu umor sănătos, pe care le-au cântat ca pe un protest continuu sau care au pus pe muzica lor poezii clasice.

Noncomformiști, frumoși, rebeli și curajoși, acești oameni, cărora li s-a interzis accesul în televiziuni și radiouri de partid, n-au putut fi opriți de la cântare, prin cenzură. „Sfânta scenă”, cum spunea Zoia Alecu, a fost casa și lumea lor. „Dacă n-aș fi cântat piesele astea, care spuneau ceva, care mă defineau, prin care, practic protestam împotriva lor, aș fi simțit că nu trăiesc” își amintește Zoia.

La fel, Leluț Vasilescu, toboșarul trupei Compact, îmi spune că toată muzica rock era atunci, ca și acum, marele protest împotriva prostiei, anchilozării și cenzurii.

„Palmele mele sunt pline de bătături, de la bețe. Am făcut 4000 de spectacole, cu toată forța, cu toată puterea mea fizică și artistică. Asta e cântare, nu ce fac unii, azi, pe mixere și calculator. Prin muzică, ne luptam cu ei”, spune Leluț, cu doar câteva minute înainte să plece la al 4001-lea concert, la Galați.

Piese precum „Trei galoși” și „Orbii” – Zoia Alecu; „Regele ielelor” – Compact; „Mielul” și „Lordul John” – Mircea Vintilă, cenzurate, în epocă, de minți obtuze de partid, le puteți asculta, acum, aici.