35 de ani de la Cernobîl. Povestea lui Valeri Legasov, eroul care s-a sinucis la doi ani și o zi de la tragedie

Omul de știință Valeri Legasov a jucat un rol important în munca echipei de intervenție angajată la locul dezastrului din 1986.

Legasov s-a născut în anul 1936 la Tula, o localitate situată la aproximativ 170 de km de Moscova. A fost unul dintre cei mai proeminenți chimiști pe care i-a avut URSS, lucrând în domeniul dezvoltării de plutoniu pentru fabricarea armelor nucleare, la uzina siberiană din Tomsk, înainte de la lucra la institutul pentru energie atomică Kourtchatov.

Fiica sa își amintește de apelul primit de tatăl său pe „firul roșu”

Deși specialitatea sa de bază nu avea ramificații în zona reactoarelor nucleare, Legasov a fost inclus în Comisia de stat înființată după dezastrul de la Cernobîl din 26 aprilie 1986. În acea zi de primăvară, fiica sa, Inga își amintește că tatăl său a primit un apel pe „firul roșu”. Un avion îl aștepta deja pe aeroportul Vnukovo (Moscova) cu destinația Cernobîl.

Oficialitățile aveau ca acoperire nevoia de un om de știință în comisia proaspăt înființată. Motivul real era altul: înainte de explozie, savantul sovietic a insistat asupra importanței unei noi metodologii de siguranță pentru prevenirea dezastrelor, concentrându-se pe problemele reactoarelor RBMK-100 (reactorul care a explodat în Cernobâl era de acel tip) și pe riscurile asociate reactoarelor nucleare în general prin propunerea siguranței prin metoda ecranării, propunere respinsă de colegii săi.

După ce a ajuns la locul catastrofei, Legasov s-a dedicat eforturilor de intervenție de urgență: a insistat ca orașul Pripiat, situat în proximitatea centralei, să fie evacuat ( fapt ce s-a întâmplat în 27 aprilie) și a făcut eforturi extraordinare să atenueze consecințele exploziei reactorului centralei.

Recunoștința a venit după căderea comunismului

Acesta s-a sinucis la doi ani și o zi după tragedia de la Cernobîl, presat atât de presiunile regimului cât și de de problemele de sănătate survenite din cauza expunerii la radiații.

„Încetul cu încetul a încetat să mai mănânce, nu mai dormea. Știa foarte bine ce o să urmeze și că încep durerile. Nu dorea să-i fie o povară mamei mele”, spunea fiica sa, Inga, despre perioada grea prin care trecea tatăl său la doi ani de la catastrofă.

După trecerea a opt ani de la sinuciderea sa, în 1996, Legasov a primit titlul postum de „Erou al Federației Ruse” pentru „curajul și eroismul” de care a dat dovadă în ancheta catastrofei de la Cernobîl, decernat de Boris Elțîn.