40 de ani de la MARELE CUTREMUR din 1977. Lista Securității cu clădirile din București reparate de mântuială. Cum a ordonat Ceaușescu oprirea lucrărilor

Cutremurul de 7,2 grade care a avut loc pe 4 martie 1977 a afectat doar în București mii de imobile, deși doar în jur de 30 s-au prăbușit complet. O notă informativă trimisă de un turnător al Securității dintr-un institut de construcții arată că a fost vorba, conform statisticilor oficiale de la vremea respectivă, de peste 1.500 de imobile P+4 la nivelul Capitalei care aveau nevoie de consolidări, iar la nivelul sectoarelor peste 6.000 de imobile, după ce 34 se prăbușiseră la cutremur sau fuseseră demolate pentru că nu se mai susțineau. Documentul arată cum ordinele venite de sus au dus însă la sistarea consolidării acestor clădiri afectate de cutremur și la lucrări făcute de mântuială, în ciuda recomandărilor proiectanților și inginerilor, ba chiar și a specialiștilor veniți din URSS și China, care îi avertizaseră pe comuniștii români să nu recurgă la lucrări „de cosmetică”, pentru că ar fi foarte periculos, arată un document găsit în arhiva CNSAS de Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu.

Informatorul Securității, cel mai probabil un inginer sau proiectant, arată că ordinul era să se înceteze consolidările suplimentare anti-cutremur, iar reparațiile să se facă doar la avariile „vizibile” produse de cutremur, însă chiar și soluțiile alese pentru acestea nu asigurau siguranța seismică.

Gheorghe Ursu, care a fost anchetat de Securitate și a murit din cauza bătăilor primite în timpul anchetei și în arestul Miliției, unde era încarcerat în 1985, era el însuși inginer și în 1977 fusese numit responsabil pentru consolidarea blocului Patria, afectat de cutremur. Nota de la Securitate arată că proiectanții, constructorii și chiar locatarii unor imobile afectate de cutremur erau îngrijorați și protestau față de lucrările care nu asigurau siguranța seismică a clădirilor, iar inginerul Gheorghe Ursu este chiar citat spunând că este gata să ignore ordinul de la centru și să plătească din propriul salariu realizarea unor lucrări suplimentare de consolidare anti-cutremur, la blocul Patria. Un grup de locatari ar fi deschis chiar un proces împotriva constructorilor, arată informatorul Securității.

Informatorul Securității le-a mai furnizat agenților și o listă cu clădiri din București, unde fuseseră realizate lucrări de consolidare neconforme sau unde apăruseră avarii și grave chiar și la câteva luni după cutremur, din cauza reparațiilor de proastă calitate.

Notițele personale ale inginerului Ursu, publicate de fiul său, arată că de fapt ordinul respectiv venise chiar de la Nicolae Ceaușescu. Ursu a participat în iulie 1977 la o ședință cu Ceaușescu și alți proiectanți și ingineri și a notat fragmente din ce s-a vorbit acolo. Dictatorul era foarte nervos pe faptul că „profesorii” exagerează și că vin cu soluții de consolidare care costă foarte mult, uneori și „de două ori cât o clădire nouă”. De asemenea, Ceaușescu a ordonat ca specialiștii să înceteze să mai verifice toate structurile de rezistență ale clădirilor din București și să se limiteze la cele vizibile, acuzându-i chiar că intră ilegal în casele oamenilor, că creează „psihoză” și că „demolează Capitala”.

„Cică s-au găsit clădiri fără fundații. Nu ne apucăm să facem ce nu s-a făcut cu 40 de ani sau 50 de ani în urmă! Tot felul de lucruri de domeniul romanelor de aventuri, cu expertize, încercări, echipe de specialiști… V-a pus pe voi careva să măsurați cum s-a construit acum 50 de ani? Ce-i asta profesorii? Nu lor le-am dat ordinul să punem ordine în capitală. Voi, activul de partid răspundeți de fiecare zid distrus. (…) S-au apucat să ciocănească să vedem fisuri ascunse. Am fost de acord, dar nu să demolați capitala. Se oprește orișice echipă de verificare, am dat ordine la Miliție și Procuratură să-i bage la închisoare. Cine le dă voie să intre în domiciliul cetățenilor? (…) Să nu ne impresioneze că-i profesor, va trebui să vedem cine plătește ce s-a distrus. (…) Nu se mai admite nici o reparație capitală. La fel se întâmplă cu ministerele; vin cu soluții care costă de 2 ori cât o clădire nouă. Să ne adresăm direct meseriașilor fără forme birocratice și financiare: sunteți 10 inși, vă dau 5.000 de lei, faceți aici și aici„, ar fi spus Ceaușescu în ședința respectivă, conform notițelor inginerului Gheorghe Ursu, publicate de fiul său.

Informațiile din notițele lui Ursu se coroborează cu nota informativă primită la Securitate, în care informatorul arată că au existat într-adevăr și soluții de consolidare exagerate ale specialiștilot, însă ordinul venit „de la Inspectorat” în iulie 1977 a fost de a repara doar avariile „vizibile”, contrar proiectelor de consolidare avizate cu doar câteva luni înainte, în perioada martie-iunie 1977.

„Ca inginer cu o lungă experiență și specializare în lucrări de rezistență, inclusiv anti-seismică, Gheorghe Ursu a fost desemnat imediat după cutremurul din 1977 ca șef de proiect la Blocul Patria/ARO de pe bulevardul Magheru din București. În această calitate, Babu a participat pe 4 iulie 1977 la singura ședință cu șeful statului, moment în care s-a convins mai mult ca oricând de „paranoia” și criminalitatea acestuia. Ceaușescu a adunat toți factorii de răspundere din construcții, de la ministru până la șefii de șantiere, pentru a le da ordinul de a opri consolidările blocurilor avariate, cu consecințe dezastruoase, după cum relevă chiar o notă informativă și un document de sinteză al Securității”, scrie Andrei Ursu pe site-ul său.

Lista imobilelor unde apăruseră avarii post-cutremur sau se făcuseră lucrări de mântuială

Securitatea a primit de la informatorul său o listă cu 14 imobile unde erau probleme din cauza schimbării de strategie adoptate de la centru, cel mai probabil din ordinul lui Ceaușescu. Documentul arată că Securitatea a dispus verificarea acestor imobile, majoritatea fiind situate în centrul Capitalei. Multe dintre acestea sunt încadrate și acum în clasa de risc seismic I, cu risc de prăbușire la cutremur.

1. „Hotel Ambasador: la începutul lunii iulie un stâlp la casa scării secundare s-a rupt brusc”. Conform Primăriei Capitalei, clădirea de pe Magheru 6-8, „garajul Ciclop”, construită în 1928, reprezintă pericol public, fiind încadrată în 2016 la clasa I de risc seismic (risc ridicat de prăbușire la cutremur).

2. „Hotel Union: înainte de 23 august s-au rupt 3 stâlpi expulzând betonul și flambând armătura. Stâlpii nu erau consolidați, deși era prevăzut în proiectul IPB”.

3. „Hotel Patria: Ing. Ursu (IPB) a afirmat că va cămășui 2 stâlpi peste avizul IGSCI chiar dacă va suporta costul lucrării”. Conform Primăriei Capitalei, blocul de pe Magheru 12-14, unde se află fostul cinematograf Patria, este construit în 1929-1931 și reprezintă pericol public, fiind încadrat la clasa I de risc seismic (risc ridicat de prăbușire la cutremur).

4. „Bloc Domnița Anastasia nr. 17: Un stâlp central în casa scării s-a rupt înainte de 23 august, după ce s-au scos popii”. Conform Primăriei Capitalei, imobilul respectiv a fost construit în 1930 și este neîncadrată într-o categorie de risc seismic, recomandarea fiind pentru clasa a III-a de risc, a clădirilor care la cutremur pot prezenta degradări structurale care nu afectează semnificativ siguranța structurală, dar la care degradările nestructurale pot fi importante.

5. „Str. Spătarului 1A: proiectantul ICPMC a prevăzut cămășuirea a 37 de stâlpi nivel din 174 (21%), 3 grinzi din 216 (0,9%) din planșeul peste subsol. În avizul ICCPDC nr. 846/19.07/1977 se avizează numai cămășuirea a 2 stâlpi și a 6 grinzi”. Conform Primăriei Capitalei, imobilul respectiv a fost construit în 1942 și este încadrat la risc seismic clasa a II-a – clădiri care la cutremur pot suferi degradări structurale majore, dar la care pierderea stabilității este puțin probabilă.

6. „Str. Beldiman nr. 1: s-a indicat prin proiect consolidarea unui număr de 45 elemente avariate. S-a aprobat 5-6″. Conform Primăriei Capitalei, imobilul respectiv a fost construit în 1940 și reprezintă pericol public, fiind încadrată la clasa I de risc seismic, risc ridicat de prăbușire la cutremur.

7. „Str. Xenopol 3: prin proiect s-a prevăzut consolidarea a 12 stâlpi din parter, etajul 1 și etajul 2. Inspectoratul a aprobat 4 apoi încă 3″. Conform Primăriei Capitalei, imobilul respectiv a fost construit în 1940 și reprezintă pericol public, fiind încadrată la clasa I de risc seismic, risc ridicat de prăbușire la cutremur.

8. „Str. Brezoianu nr. 29A: s-a renunțat la betonările armate la stâlpii de rezistență, procedându-se la manșonarea acestora și la injectări cu rășină”. Conform Primăriei Capitalei, clădirea este construită în 1930 și este încadrată la risc seismic clasa a II-a – clădiri care la cutremur pot suferi degradări structurale majore, dar la care pierderea stabilității este puțin probabilă.

9. „Bloc 103 șos. Colentina 60: – blocul prezintă fisuri la grinzi și stâlpi. Betonul turnat la subsol nu are pantă pentru scurgerea apelor de infiltrație. Adăposturile ALA sunt pline cu apă”.

10. „Calea Victoriei 105: la scara A două grinzi fisurate, iar la scara B un stâlp de rezistență fisurat, dar nu s-au luat măsuri de consolidare, tencuindu-se fisurile”. Conform Primăriei Capitalei, clădirea de lângă Piața Amzei este construită în 1959 și este încadrată la risc seismic clasa a II-a – clădiri care la cutremur pot suferi degradări structurale majore, dar la care pierderea stabilității este puțin probabilă.

11. „Calea Dorobanți: S-au făcut fațadele dar unele apartamente mai sunt consolidate cu stâlpi de lemn”. Conform Primăriei Capitalei, multe imobile de pe Calea Dorobanți sunt încadrate în diverse clase de risc seismic.

12. „Batiștei 17: Lucrările de consolidare s-au redus la decopertarea pereților și acoperirea fisurilor cu mortar. Constructorii afirmă că lucrările sunt de mântuială”. Conform Primăriei Capitalei, clădirea este construită în 1939 și reprezintă pericol public, fiind încadrată la clasa I de risc seismic, risc ridicat de prăbușire la cutremur.

13. „Bloc 48 Pantelimon: Locatarii sunt nemulțumiți deoarece nu se consolidează și structura de rezistență. Au făcut memorii la CC și au introdus acțiune în instanță împotriva constructorilor”.

14. „Calea Victoriei 25: Proiectul inițial a prevăzut consolidarea tuturor stâlpilor de rezistență. Ulterior, s-a aprobat consolidarea a numai 7 stâlpi”. Conform Primăriei Capitalei, clădirea a fost construită în 1936 și este încadrată la risc seismic clasa a II-a – clădiri care la cutremur pot suferi degradări structurale majore, dar la care pierderea stabilității este puțin probabilă.

Securitatea a fost informată: doar reparația elementelor avariate cu „injecții și chituiri cu rășini epoxidice” nu este suficientă

Informatorul Securității, care le-a trimis securiștilor nota informativă referitoare la situația de după cutremurul din martie 1977 și o listă a clădirilor cu mari probleme din centrul Capitalei, face un rezumat al măsurilor luate de autoritățile comuniste după cutremur, fără însă să pomenească de vreun ordin al lui Nicolae Ceaușescu.

Informatorul arată că „IGSIC (Inspectoratul General de Stat în Construcții – n.r.) și institutul central de cercetare, proiectare și direcționare în construcții au transmis tuturor institutelor de proiectare și organizațiilor de construcții din București și județele afectate o serie de indicații și instrucțiuni tehnice ca recomandări pentru diversele tipuri de elemente de construcții, în lunile martie-mai 1977, care trebuiesc consolidate (zidării, calcane, structuri cu pereți-diafragme de beton armat, structuri în schelet de beton armat, cadre de beton armat și altele).

El susține că „aceste instrucțiuni în general bune, utilizate de proiectanți, conțin însă și unele exagerări, în special la consolidarea stâlpilor și grinzilor de beton armat prin cămășuieli, detaliile respective cerând un volum mare de muncă pe șantier pentru spargerea betonului până la armătură în vederea sudării noilor armături și a măririi aderenței între betonul vechi și cel nou turnat”.

Argumentul exagerărilor tehnice din partea proiectanților și constructorilor a fost folosit și de Ceaușescu, în ședința din iulie 1977, după cum arată notițele lui Gheorghe Ursu. Totuși, informatorul Securității arată însă că „majoritatea soluțiilor aveau însă în vedere o asigurare rațională a construcției pentru forțele orizontale ale seismului, ținând seama că clădirile vechi au suferit avarii după două cutremure care au afectat clădirea în ansamblu și nu numai unele elemente ale acesteia„.

„În presă, la radio și televiziune, au fost date diverse interviuri, articole, comunicate ale unor autorități (…) care au subliniat că proiectele de consolidare și lucrările care se vor executa vor asigura rezistența clădirilor, chiar superioară celei avute înainte de cutremur (perioada aprilie-mai). Tot în presă și în ședințe de comandament, autoritățile din Capitală au atras atenția că nu trebuiesc făcute reparații ușoare care să acopere fisurile, crăpăturile și alte avarii ale structurii de rezistență, înainte ca acestea să fi fost expertizate de Comisiile de expertiză organizate la nivel de Capitală, pentru clădiri cu mai mult de P+4 nivele și la nivel de sectoare pentru imobilele cu mai puțin de P+4 nivele”, mai relatează informatorul.

El arată că după cutremur, în perioada aprilie-iunie 1977, s-au făcut soluții de consolidare petru 350 de imobile considerate de urgență, din totalul de 1.500 afectate la nivelul Capitalei, iar un decret a crescut gradul de seismicitate al Capitalei la 8,5 grade, de la 7,5 cât era până atunci.

„Ulterior, în iulie, Inspectoratul transmite o nouă dispoziție către institutele de proiectare și constructori, care prevăd aplicarea numai a unor soluții de reparare și consolidare locală a elementelor avariate vizibil, interzicând luarea unor măsuri de asigurare suplimentară a clădirii la sarcini seismice. Ca urmare, toate proiectele au fost reavizate de comisii (…), aprobându-se numai reparația locală a elementelor vizibil afectate (crăpate, rupte, fisurate) și aceasta în majoritate cu injecții și chituiri cu rășini epoxidice„, arată informatorul către Securitate, confirmând astfel indirect momentul din iulie 1977 al ședinței ținute de Nicolae Ceaușescu.

Informatorul arată Securității explică faptul că astfel de reparații locale ale clădirilor afectate de cutremur nu asigură siguranța anti-cutremur „la sarcini orizontale”.

Ca urmare a acestei decizii a autorităților, mai mulți locatari ai imobilelor afectate de cutremur, dar și unii proiectanți erau nemulțumiți și își exprimau îndoiala față de soluțiile de consolidare a imobilelor, transmitea informatorul către Securitate.

„Este de menționat că atât delegația sovietică de 11 specialiști conduși de … și delegația chineză au atras atenția de a se face lucrări de consolidare corespunzătoare și nu de „cosmetică”, care și din experiența acestor țări pot fi nu numai neeconomice, dar chiar periculoase. De altfel, unii proiectanți au insistat și insistă în continuare pentru realizarea unor consolidări mai eficiente și mai complete. De exemplu, ing. Ursu la Bloc Patria a declarat că va cămășui 2 stâlpi peste avizul IGSIC, chiar dacă va suporta costul lucrării din salariul său”, mai arată informatorul în nota sa către Securitate.

Gheorghe Ursu, anchetat de Securitate după ce s-a plâns la Europa Liberă

„Rezultă din aceste documente că Securitatea (și probabil Ceaușescu) știau în acel moment foarte bine despre prăbușirile care au avut loc la unele blocuri și după cutremur (chiar înainte de 23 august 1977), mai ales în momentul sistării lucrărilor de consolidare și îndepărtării schelelor/popilor. Mai mult, știau „de la sursă”, adică de la specialiști, că oprirea consolidărilor comportă riscul pierderii a mii de vieți omenești la un eventual nou cutremur. (…) În pofida acestor semnale de alarmă, și cu toate datele concrete, indubitable, asupra pericolului lăsării blocurilor neconsolidate, Ceaușescu a persistat în hotărîrea lui și în planul noilor construcții megalomanice”, scrie Andrei Ursu pe site-ul său.

Poetul și inginerul Gheorghe Ursu a contactat postul de radio Europa Liberă, pentru a semnala situația dezastruoasă de după cutremurul din 1977. Astfel, a intrat în vizorul Securității, fiind anchetat și cerându-i-se să își toarne prietenii poeți și contactele din străinătate, inclusiv pe Virgil Ierunca de la Europa Liberă. Ursu a murit în 1985, în arestul Miliției, din cauza bătăilor repetate la care era supus în timpul anchetei coordonate de Securitate. Pentru moartea sa, au fost condamnați doar Marian Clită, fost coleg de celulă cu Gheorghe Ursu, și doi foști șefi din Miliție, Tudor Stănică și Mihail Creangă. Justiția din România a blocat sistematic orice încercare a fiului lui Ursu de a-i aduce în fața instanței pe responsabilii din Securitate care au coordonat anchetarea disidentului, care a dus la moartea acestuia.

Situația s-a schimbat însă în 2014, după ce Andrei Ursu a stat în greva foamei peste două săptămâni, momentul suprapunându-se parțial cu campania electorală pentru prezidențiale. Procurorii militari ai Parchetului Generalau deschis ancheta și au trimis dosarul în judecată în 2016, la instanța supremă.

Pe 24 februarie, instanța supremă a demarat judecata procesului în care responsabilii din Securitate pentru anchetarea disidentului Gheorghe Ursu sunt judecați pentru infracțiuni contra umanității și complicitate la această infracțiune. Este vorba despre maiorul de Securitate Marin Pârvulescu și colonelul de Securitate Vasile Hodiș, cei care au coordonat ancheta Securității în cazul lui Gheorghe Ursu, dar și de fostul ministru de Interne George Homoștean și de fostul șef al Securității, Tudor Postelnicu. Este pentru prima oară când foști ofițeri de Securitate sunt judecați pentru abuzurile și crimele comise în timpul comunismului.