5 ani de la Colectiv. Amintirile dureroase ale unei supraviețuitoare: ”În noaptea aceea a murit ceva din fiecare. Odată cu pielea noastră lipsă s-a dus și partea candidă pe care o aveam în noi” (EXCLUSIV)

Cu cinci ani în urmă, în noaptea de 30 octombrie 2015, un incendiu devastator a izbucnit într-un club din București, în timpul unui concert pe care îl susținea trupa Goodbye to Gravity cu ocazia lansării albumului ”Mantras of War”.

În urma anchetei desfășurate, s-a stabilit că focul a fost provocat de artificiile folosite în timpul concertului, artificii care au dus la aprinderea buretelui poliuretanic (ușor inflamabil) folosit pentru antifonare de pe un stâlp al clădirii.

Flavia, supraviețuitoare a tragediei de la Colectiv, spune că primele cuvinte care îi vin în minte atunci când se gândește la noaptea de 30 octombrie sunt efemeritatea și neputința.

”Efemeritate… Atunci mi-am dat seama că suntem mici și trecem prin viață, câteodată, fără să o trăim. În clipa următoare totul se poate sfârși.

Neputință… Pentru că nici noi, nici alții, n-am putut să facem nimic pentru a-i salva pe cei care au murit. Sau măcar să ne salvăm noi suflete. În noaptea aceea a murit ceva din fiecare. Odată cu pielea noastră lipsă s-a dus și partea candidă pe care o aveam în noi până atunci”, mărturisește Flavia, cu lacrimi în ochi.

”Și acesta a fost norocul meu, că am rămas ghemuită acolo”

Rememorarea unei astfel de tragedii nu este un demers facil. Însă tot atât de adevărat este și că Flavia nu va putea uita niciodată acea noapte a flăcărilor dezlănțuite.

”Am văzut exact atunci când totul a luat foc, dar nu mi-am dat seama că nu se va stinge. Cineva a aruncat cu un pahar cu bere și momentul în care mi-am dat seama că se întâmplă ceva a fost atunci când Andrei a spus asta nu era în program, ieșiți. Cred că am fost printre ultimii care au plecat din colțul opus ieșirii și m-am îndreptat către ușă.

Nu mi-am dat seama că ușa era închisă decât atunci când am văzut corpuri unul peste altul, în dreptul ușii. Cineva m-a împins în ușă și am rămas acolo, ghemuită. Și acesta a fost norocul meu, că am rămas ghemuită acolo. Am ieșit în același timp cu flacăra, se poate spune. S-a deschis ușa, flacăra a trecut peste mine, arzându-mi spatele și brațele.

Săracul Claudiu Petre, el m-a stins. M-a scos afară și îmi aduc aminte că Adi Despot a stat lângă mine. Și Liliana Gheorghe, prietena mea bună, care a murit după doar o zi”, își amintește Flavia, cu vocea tremurândă.

”Aveam bășici inclusiv între degete”

Flavia reușește să își învingă teama de amintiri dureroase care nu pot fi niciodată șterse și își aduce aminte că, atunci când starea de șoc a trecut, au apărut durerile.

Erau groaznice, se ruga pentru un analgezic, însă nu l-a primit. Tensiunea era extremă. Au fost dezbrăcați, spălați și puși în pat. Flavia a stat în același pat cu unul dintre prietenii săi, fiindcă în spital nu erau îndeajuns de multe paturi.

”Am ajuns la spital, împreună cu prietenii mei… Țin minte că mă rugam pentru un analgezic, pentru că starea de șoc începea să treacă și începeau durerile… Nu mi-am dat seama cât de mult eram arsă, nu puteam vedea decât mâna stângă. Era o bășică toată. Aveam bășici inclusiv între degete. Și nu ne-au dat nimic. Ne-au dezbrăcat, ne-au spălat. Am stat cu un prieten în același pat, nu aveau nici paturi pentru toată lumea. Aveam o mână bună și telefonul. Am putut să ne ajutăm unul pe celălalt, să ne sunăm părinții. Am făcut un atac de panică… Apoi au urmat operațiile, băițele, cum le spuneam noi, dar era crunt, pentru că aceste băițe erau făcut pe viu… Pur și simplu te băgau într-o cadă, puneau apă de la robinet pe tine… ”, spune Flavia.

Interviul integral poate fi urmărit vineri, 30 octombrie, de la ora 11.30, în emisiunea GÂNDUL LIVE prezentată de Emma Zeicescu.