A murit afaceristul botoșănean Neculai Catană, unul dintre proprietarii brandului de vodcă „Voronskaya”. Acesta avea 56 de ani și s-a stins din viață în urma unui infarct miocardic.
Potrivit presei locale, afaceristul s-a trezit în această dimineață cu dureri mari în piept, soția sa alertând imediat ambulanța, care l-a găsit în stop cardio-respirator. În urma manevrelor de resuscitare, care au durat aproximativ două ore, medicii nu au mai putut face nimic pentru a-i salva viața.
Neculai Catană a pus, alături de Cornel Șfaițer, bazele uneia dintre cele mai vechi și puternice firme din județul Botoșani. Firma Prodalcom SA a fost înființată la data de 19 noiembrie 1993 și are ca obiect principal de activitate Distilarea, rafinarea si mixarea bauturilor alcoolice, cea mai cunoscută marcă a firmei fiind vodka Voronskaya, potrivit Monitorulbt,
În anul 2020, firma sa a raportat o cifră de afaceri de 30.500.093 de lei cu un profit de 12.848.111 lei și un număr de 103 angajați, după 27 ani de activitate.
Într-un articol scris pe blogul personal, jurnalistul și scriitorul Viorel Ilișoi a povestit câteva amintiri pe care le avea cu afaceristul, cu care fusese prieten în tinerețe.
”Nicu Catană-Modarom a murit azi dimineață, la ora 7, când privighetorile tac. Stop cardiac. Avea 56 de ani. O inimă mare s-a oprit, un om bun a plecat dintre noi. Florentin a zis odată la un chef: «Dacă bei toată viața, n-ai timp să mori». Uite că el și-a găsit timp. Bunicuța s-a dus, Florentin s-a dus, acum și Nicu… Poate și alții, de care nu am aflat. Din vechea gașcă, sunt ultimul sau printre ultimii”, a scris Ilișoi.
Jurnalistul a dezvăluit și de ce i se spunea omului de afaceri Nicu Modarom și cum a fost ales numele vodcii Voronskaya.
”Omul de afaceri Nicu Catană, știut doar ca producător al vodcii Voronskaya, era înainte de revoluție depanator TV la Modarom, în Botoșani. De aia îi ziceam Nicu Modarom și așa apare și în romanul meu, „Paișpe”. Florentin Florescu mi-l prezentase, ei fiind amândoi din Vorona (de unde și numele vodcii Voronskaya) și cam de aceeași vârstă. La atelierul lui Nicu ne adunam câțiva tineri și ne întreceam într-un fel de turnir de bancuri. Pe bani. Regula era așa: dacă îi spuneam cuiva un banc și nu-l știa, îmi dădea 5 lei. Dacă-l știa, îi dădeam eu 5 lei”, a povestit Ilișoi.
Jurnalistul își amintește că Nicu Modarom era o enciclopedie de bancuri.
”Fiind foc de isteț, putea să le modifice ca să nu mai semene cu ce știai tu – și așa îți halea banul. Când aflam un banc nou de la el, dădeam fuga în oraș, îl ziceam repede la cât mai mulți și le luam banii. Pe urmă bancul se răspândea și pentru noi nu mai avea decât valoare literară. Când un banc se devaloriza, mă duceam la Nicu și mă reaprovizionam. Sau inventam eu unul și i-l spuneam. Plătea pe loc, spre deosebire de alții, care și azi îmi mai sunt datori (datoria asta e imprescriptibilă ca genocidul)”, a mai scris Viorel Ilișoi despre omul de afaceri.