A murit scriitorul italian Roberto Calasso. Am pierdut „o instituţie literară”
Scriitorul şi editorul italian Roberto Calasso, descris drept ”o instituţie literară de sine stătătoare”, ale cărui explorări erudite ale mitului şi literaturii au fost traduse în peste 20 de limbi, a încetat din viaţă la vârsta de 80 de ani, a anunţat joi editura sa, Adelphi, informează Reuters.
Fiu al unui profesor universitar antifascist, Roberto Calasso s-a născut la Florenţa în 1941 şi a dovedit de timpuriu o aplecare prodigioasă spre literatură, citind monumentala operă „În căutarea timpului pierdut” scrisă de Marcel Proust la vârsta de 13 ani.
Roberto Calasso a fost fluent în mai multe limbi, iar printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „The Ruin of Kasch”, „Ka” şi „The Marriage of Cadmus and Harmony”, o repovestire a lumii miturilor greceşti. Subiectele din cărţile sale au fost, însă, variate, de la zeii antici până la pictorul Tiepolo şi scriitori precum Kafka şi Baudelaire.
Unul dintre cei mai mari scriitori italieni
De asemenea, el şi-a asigurat un loc distinctiv în cultura italiană ca director al prestigioasei edituri din Milano Adelphi Edizioni, unde a lucrat aproape 60 de ani şi pe care a cumpărat-o în 2015 pentru a preveni vânzarea acestuia către uriaşul grup Mondadori.
„Roberto Calasso a fost şi va continua să fie o figură centrală de referinţă pentru peisajul literaturii italiene şi internaţionale”, a declarat editura rivală Feltrinelli.
Dificultatea clasificării lui Calasso a fost rezumată de scriitorul Italo Calvino, care a spus că opera „The Ruin of Kasch” vorbeşte despre două lucruri, unul dintre acestea fiind omul de stat francez Talleyrand, iar celălalt orice altceva.
Revista The Paris Review l-a numit o „instituţie literară de sine stătătoare”, iar datorită combinaţiei ezoterice de interese – de la Marlon Brando la autori din secolul al XVII-lea care au scris despre hieroglife – a devenit unul dintre cei mai apreciaţi scriitori italieni la nivel internaţional.
Trecerea sa în nefiinţă, după o îndelungată suferinţă, a coincis cu publicarea a două noi opere, una dintre acestea fiind o culegere de memorii despre copilăria sa petrecută în Florenţa, inclusiv despre momentele în care se ascundea împreună cu părinţii săi de poliţia fascistă.