A murit scriitorul și textierul Aurel Storin, celebru pentru melodiile „Lalele, lalele” și „Să mori de dragoste rănită”

„Bunul meu prieten Aurel Storin a luptat mereu pentru a păstra eleganța și frumusețea Revistei românești prin textele sale, prin cărțile pe care le-a scris, dar mai ales prin sufletul pe care ni l-a dăruit necondiționat nouă, tuturor!”, spune Alexandru Arșinel, directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, pe site-ul instituției de spectacole.

Înmormântarea lui Aurel Storin va avea loc luni, de la ora 12.00, la Cimitirul Evreiesc din București.

Potrivit Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, din acest moment, Revista românească și peisajul cultural-artistic și muzical au devenit mai sărace.

ACTUALITATE Preparatul de pe masa de Crăciun care stimulează creierul, potrivit medicului Vlad Ciurea. Iată care fel de mâncare te face mai inteligent

15:24

ACTUALITATE Tragedie în a doua zi de Crăciun. Un autoturism a luat FOC după ce s-a izbit de o cisternă, în Suceava. Toți pasagerii au murit

15:20

Aurel Storin a fost secretar literar artistic al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. De peste 50 de ani, Aurel Storin a fost un participant activ la viața artistică a teatrului de pe Calea Victoriei, căruia i-a dedicat nu doar cărți și sute de scrieri, ci și o lucrare de doctorat: „Teatrul românesc. Dimensiunea literară”.

Aurel Storin a fost și scriitor, ultima sa carte, intitulată „Stela și Arșinel. O pereche fără pereche”, a apărut la editura ALLFA în primăvara acestui an.

Totodată, Aurel Storin a scris textele a peste 400 de melodii, majoritatea devenite șlagăre, premiate la festivaluri și fredonate de-a lungul timpului. El este textierul melodiilor „Lalele, lalele”, compusă de Temistocle Popa și interpretată de Luigi Ionescu, și „Să mori de dragoste rănită”, compusă de Marcel Dragomir și interpretată de Angela Similea.

Aurel Storin a colaborat ca textier cu mari compozitori de muzică ușoară, care, la rândul lor, au încredințat creațiile devenite imediat șlagăre unor nume celebre: Angela Similea („Mă gândesc la dumneata”, de Edmond Deda), Aura Urziceanu („Mai rămâi și nu pleca”, de Marcel Dragomir), Margareta Pâslaru („Cu tine”, de V. Veselovski – Premiul Radioteleviziunii, 1965, „Liniștea mea”, de Gelu Solomonescu), Margareta Pâslaru și Marina Voica („Balada”, de Radu Șerban), Dan Spătaru („Prietene”, de Temistocle Popa), Aurelian Andreescu („Te-ai schimbat”, de Petre Mihăescu), Mădălina Manole („Fără dragostea ta”, „Vino, dragoste”, „Marea, cât dragostea noastră”, de Șerban Georgescu), Mirabela Dauer („Să știi că nu e adevărat”, de Horia Moculescu, „Dacă nu erai tu”, de Jolt Kerestely), Corina Chiriac („Vino, iubire înapoi”, de Ion Cristinoiu, „Parfumul străzilor”, de Radu Șerban, „Serenadă”, de Mircea Chiriac, „Și ieri, și azi, și mâine”, de Horia Moculescu, în duet), Carmen Rădulescu („Nu mai știu ce să cred”, de George Grigoriu, „Acasă”, de Dan Ardelean).

Aurel Storin s-a născut la București, pe 12 ianuarie 1937. Între 1955-1959 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. Din aprilie 1960 până în 2007 a fost secretar literar al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. A fost membru al Uniunii Scritorilor din România și al Uniunii Teatrale din România, dar și redactor-șef al revistei Realitatea evreiască, o publicație a Federației Comunităților Evreiești din România.

A scris versuri, proză, piese de teatru și eseuri în publicații precum Viața românească, România literară, Luceafărul, Adevărul, Realitatea evreiască etc. În 2007 a fost distins cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate. În 1998 i s-a conferit Premiul „Constantin Tănase” (Israel, Tel Aviv), apoi Diploma de excelență – pentru contribuția adusă la afirmarea teatrului Fantasio – Constanța, 1996, și a fost declarat „Omul anului 2009” al Centrului Cultural Israeliano-Român, pentru cartea de versuri „Morminte călătoare”.

Și-a susținut doctoratul în 2008, la Facultatea de Litere a Universității Bucuresti, cu teza de doctorat „Teatrul românesc. Dimensiunea literară”.

A fost distins cu Premiul Național „Vasile Alecsandri”, la categoria „piese într-un act”. Împreună cu compozitorul Radu Șerban a scris primul musical românesc, „Cafeaua cu lapte de adio”.

A publicat „Ora inexactă” (volum de versuri, 1989), „Rondele de amor”, pe replici de Ion Luca Caragiale (volum de versuri, 1998), „Poeme cu scară interioară” (volum de versuri, 2000), „Trecute vieți de mari artiști români” și „Morminte călătoare” (volum de versuri, 2007).