A rămas fără picioare la 25 de ani, dar acum reușește să dea o lecție de viață tuturor. „Prima dată mi-a fost greu, credeam că nu mai pot face nimic”

Un bărbat din Vaslui le dă o lecție de viață tuturor. În vârstă de 48 de ani, Claudiu Sarca, rămas fără ambele picioare de aproape 25 de ani, continuă să muncească pentru familia sa, îngrijindu-și gospodăria alături de soție.

Mai mult, el își oferă ajutorul și vecinilor, pe care i-a cucerit cu energia sa. 

Când avea 25 de ani, Claudiu, diagnosticat cu tromboflebită Burger, a rămas fără ambele picioare, după doctorii i le-au amputat. Deși la început i-a fost foarte greu, acum vasluianul este mai activ și mai harnic decât mulți alții.

„Prima dată mi-a fost greu, credeam că am piciorul, mă dădeam jos din el, mă sprijineam și cădeam, am zis: cred că nu mai pot face nimic, dar am început, încet, încet. Putere îmi dă faptul că am nevoie de una de alta”, a spus Claudiu, potrivit Știrile ProTV.

EXTERNE Donald Trump a vorbit la telefon cu copiii, în așteptarea lui Moș Crăciun: „Ce vreți să vă aducă Moșul?”

00:23

ACTUALITATE Dan Dungaciu: „Lumea lui Soroș e foarte puternică în continuare pe teritoriul Americii”

23:00

Cum toată ziua cosește iarba sau muncește în grădină, vecinii îl apreciază.

„Cred că sunt care au picioare au mâini și nu fac, stau la crâșmă, el are prea multă energie”, a spus o vecină, despre el.

„Este un om foarte muncitor și gospodar, pune tabla pe casă, hărăgește și mi-a intrat în suflet acest om. L-am văzut fără ambele picioare, numai în mâini nu a lucrat”, a spus și un alt consătean.

Mai mult, el și soția sa au un singur venit: pensia de invaliditate, care nu depășește 700 de lei.

Claudiu Sarca nu este singurul exemplu de acest fel. Timișoreanul Costel Pîrnău, care a rămas fără o mână și fără picioare încă de la 17 ani, în urma unui accident de tramvai, a reușit să-și întemeieze o familie și să să muncească zi de zi, ca zidar. Ambițios din fire, Costel Pîrnău s-a hotărât să-și termine și studiile, așa că a promovat examenul de bacalaureat și s-a înscris la facultate.

„Nici nu concep să fiu privit ca un om cu probleme, cu dizabilități. Nu am vrut niciodată să mă simt inutil pentru societate. Dimpotrivă, mă simt împlinit, am o soție, doi copii – „aurașii” mei – pentru care am muncit și muncesc”, a povestit el pentru gândul.